Am scris, cum se ştie, trei biografii despre viaţa unor personalităţi româneşti de prim ordin, creatori ai unor importante curente de idei din cultura noastră: T. Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea şi C. Stere. Copilăria, uneori frustrantă, le-a determinat destinul. Să încep cu C. Stere, poate cel mai urgisit în copilăria-i nefericită. Părinţii săi, Gheorghe şi Pulcheria, au contractat o căsătorie de convenienţă, el, bărbat bine, matur, de 40 de ani, şi ea o copilă de 19 ani. Nu se iubeau, ea detestîndu-şi efectiv soţul, cam necioplit şi necultivat, ea fiind o domnişoară cu studii de pension, deci cu educaţie îngrijită. Pulcheria a rămas, fatalitate, însărcinată şi a născut un băiat în noiembrie 1865, botezat Constantin. A fost, acest copil, unul nedorit de mamă, constituind o traumă sufletească a ei, provocînd repercusiuni dramatice pentru întreaga viaţă a copilului, evocate strălucit de acesta, în volumul I al romanului său autobiografic În preajma revoluţiei (cel dintîi volum e chiar intitulat Smaragda Theodorovna, numele, în romană al mamei sale). Să notez că însăşi mărturisirea acestor traume deopotrivă ale mamei şi ale fiului dovedeşte, potrivit interpretărilor freudiene, amintirea de neşters a unei trăiri frustrate, din vîrsta tulbure a copilăriei. Iar, tot după Freud, "amintirea pe care cel analizat o redă mai întîi, prin care el îşi începe istoria vieţii, este cea mai importantă: ea constituie cheia pentru compartimentele tainice ale vieţii sale". În cazul lui Stere fenomenul descris de fondatorul psihanalizei se verifică tulburător. Pentru că trauma infantilă, identificată încă din anii copilăriei de erou, i-a conformat, mai bine zis, malformat catastrofal întregul destin. E adevărat, respingerea glacială a băiatului de către mamă va crea o stare de incompatibilitate afectivă între cei doi, îndepărtîndu-i sufleteşte, pentru tot restul vieţii. Iar de o a