WC-urile din scolile birladene sint un adevarat iad. Mizeria si degradarea se afla dincolo de limita imaginabilului: duhoare, balti de urina, fecale imprastiate, usi rupte, pereti plini de igrasie. E greu de crezut ca in aceste timpuri, in care aproape toti "pozeaza" in adepti ai civilizatiei, exista stiluri de viata in care mizeria si degradarea nu deranjeaza pe nimeni. Si nu vorbim de oameni pentru care saracia si indiferenta se scuza una pe cealalta, ci de segmente ale societatii in care individul se formeaza si de unde isi ia modele de viata. E vorba de lumea dascalilor, a culturii, a cartilor si a slefuirii spirituale: institutiile de invatamint. In permanenta lor agitatie de a schimba, a innoi, a dota si utila unitatile scolare pe care le conduc, cadrele didactice neglijeaza un aspect aparent lipsit de importanta: grupurile sanitare ale elevilor. Cine are curajul sa intre in WC-urile majoritatii scolilor din Birlad se infioara, caci imaginea este identica cu cea a din lumea a treia: mizerie, miros groaznic, deteriorare. Scoala generala nr. 1 din Birlad are o cladire frumoasa si ingrijita. Curtea, spatioasa, arata la fel. Am cautat WC-ul scolii. Am cutreierat holurile de la un capat la celalalt, am incercat mai multe usi, dar nu am resit sa-l descoperim. O fetita ne-a explicat ca il cautam degeaba si ca ar fi mai bine sa mergem in curte: "O sa-l recunoasteti din prima." Am iesit si, dupa citiva pasi, mirosul intepator si greu de suportat, similar cu cel din WC-urile publice din perioada comunista, ne-a dat de inteles ca ne aflam in apropiere. In sfirsit, ne-a aparut in fata o cladire joasa, avind in vecinatate un zid paralel, construit, probabil, in chip de paravan. Inauntru, foarte putina lumina si o umezeala de grota. Duhoarea te invaluie din toate partile, iar respiratia devine un adevarat chin. Tragem in piept doar cite putin aer, atit cit sa nu ne sufocam.