Bogata colectie de antichitatii romane a Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti pastreaza o valoroasa statueta din bronz reprezentind o frumoasa Venera.

In mitologia clasica antica, Aphrodite a fost una dintre cele mai importante divinitati ale lumii grecesti, fiind de timpuriu imprumutata de catre romani si asimilata cu Venus (straveche zeitate de origine latina, initial protectoarea vegetatiei si a fertilitatii). Ea devine repede zeita dragostei si a frumusetii. Despre nasterea personajului, legenda nareaza fie ca era fiica lui Zeus (Jupiter la romani, stapinul suprem al Universului) si a titanidei Diane, fie ca s-a zamislit din spuma marii, in dreptul insulei Cipru (de unde si denumirea „insula Afroditei“). Despre superba zeita, dar cu o moralitate indoielnica, se stie ca s-a casatorit cu Hephaestos (Vulcanus la Roma, „cel schiop“, protectorul focului si divinul mester faurar al Olimpului), fiind, totodata, iubita de mai multi zei si de citiva paminteni, cu care a avut numerosi copii. Cel mai indragit a fost considerat Eros (Cupido-Amor), „baietelul“ care, in arta antica, este deseori reprezentat ca insotitor sprintar al mamei sale.

Romanii au fost aceia care i-au creat si alte ipostaze, cum ar fi cea de „invingatoare“ (Venus Victrix) sau „mama gintei Iulia“ (din care faceau parte, printre altii, si Iulius Caesar ori Octavianus Augustus), iar prin extrapolare si „nascatoarea poporului roman“ (Venus Genetrix). Cultul Venerei a fost deosebit de popular in cele mai diverse medii sociale, numeroasele sale reprezentari iconografice, sub diferite aspecte, fiind gasite chiar si in fortificatiile militare (castra).

Figurina de care ne ocupam in continuare provine din antica Potaissa (astazi municipiul Turda), constituind o descoperire intimplatoare a inceputului de secol XX. Sculptura are 27,5 cm inaltime (in termeni tehnici