Fizionomia, tratată naturalist la un prim nivel, este aprofundată şi extinsă printr-un evident efort de caracterizare psihologică şi morală, iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent şi de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică şi de energia tuşei, care de puţine ori se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la acelaşi gen de accentuare; un fundal cu o minimă animaţie, neutru sau chiar complet opac, detaşează figura şi elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă şi dirijează privirea către zona feţei şi a mîinilor. În registrul meditativ şi misterios se detaşează net două portrete compoziţionale realizate după aceeaşi schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) şi Amatorul de gravuri (Muzeul Naţional de Artă), iar în registrul spontan şi alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory şi Portretul lui Stuart Steven Brody. Acestea sunt, de fapt, şi extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se aşază o plajă imensă de variaţiuni.

În al doilea rînd, Eustaţiu Stoenescu este unul dintre puţinii artişti români cu o reală circulaţie dincolo de graniţele naţionale. Înzestrarea de portretist şi cunoaşterea exactă a artei europene, şi nu numai, a timpului, dublate de o mare capacitate de adaptare la stiluri şi la formule diferite, i-au facilitat accesul atît în sălile de expoziţii, cît şi la multe comenzi în diverse locuri din Europa şi din lume. Participarea la Bienala de la Veneţia, marile expoziţii din Statele Unite şi altele, de mai mică anvergură, din Franţa, Elveţia, Egipt, pelerinajul, mai pe urmă, ca exilat, prin Europa, Asia, Africa şi America, îi vor consolida o indiscutabilă carieră internaţională. Moartea însăşi îl surprinde la New York, în 1957, ca victimă a unui regim care l-a exi