Unul dintre cele mai frumoase lucruri întîmplate în această stagiune este spectacolul cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra". Lumea magică şi poetică a lui Cehov, plină de absurd, dar şi de normalitate, îşi trăieşte firesc şi ruseşte dimensiunea. Popasul regizorului rus Yuri Kordonski în acest teatru-şcoală îi redă "Bulandrei" aerul de altădată, aşezat şi tulburător, în acelaşi timp, al performanţei. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul şi plînsul se concurează natural, ca şi în scrierile lui Cehov, te invadează şi te stăpînesc, aruncîndu-te unul în braţele celuilalt. Nimic din ce se întîmplă nu este ostentativ, demonstrativ, gol, neesenţial. Profunzimea scufundărilor în textul lui Cehov este exact acea căutare care scoate la suprafaţă şi o perlă, şi o scoică, şi o pietricică şlefuită. Şi liniile mici şi liniile mari, şi detaliile şi rama au o valoare egală, ca în viaţa de zi cu zi, trăită cotidian în adîncul banalităţii ei, cu clipe însă de bucurii, de revelaţii, de mici cutremure şi reaşezări. Un fanstastic existenţial compus din suişuri şi coborîşuri, din gesturi şi cutume, dintr-o linişte neliniştitoare, din acumulări şi devieri, din piste false pe care o apuci cu voioşie pentru a da apoi nas în nas cu frustrările şi complexele închise cu lacăte în pachete şi pacheţele. Visceralitatea pătimaşă şi filosofia decăderii, la fel de pătimaşă, fanfaronada şi impostura, ceaiul şi vodca, muzica devastatoare şi salvatoare, bătaia şi pupatul pe gură al împăcării, incandescenţa rusească stinsă cu trîndăveli oblomoviene, o umanitate teribilă, colorează palpitant montarea lui Yuri Kordonski. Ce vezi pe scenă, stă scris în piesă. Totul e să ştii cum să citeşti, să descoperi, să te uiţi în jur pentru că personajele lui Cehov n-au murit. Trebuie doar să le recunoşti. Cu mici imperfecţiuni, cu mai mici sau mai mari neîmpliniri actoriceşti, spectacolul este