* 1 Mai - o sărbătoare analitică şi reflexivă În fiecare an cu ocazia zilei de 1 Mai au loc în statele occidentale manifestaţii sindicale şi dezbateri filosofice, sociologice şi politologice legate de muncă (organizate de către reprezentanţii elitei intelectuale) ce pot fi urmărite de către publicul larg cu ajutorul unor posturi de radio şi televiziune cum ar fi RFI, TV5 şi La 5-čme. Datorită acestui fapt sărbătoarea de 1 Mai este pentru unii cetăţeni ai statelor occidentale una analitico-reflexivă. Din nefericire, nimic asemănător nu se întîmplă de 1 Mai în România. De ce oare nu organizează reprezentanţii elitei intelectuale din România nişte dezbateri filosofice, sociologice şi politologice legate de actul muncii, dezbateri care să fie preluate de către mass-media pentru a fi cunoscute publicului larg? De ce oare nu folosesc sindicatele ziua de 1 Mai pentru a-şi exprima unele revendicări şi pentru a propune soluţii în vederea unei mai bune funcţionări a firmelor unde membrii respectivelor sindicate lucrează? Nu vreau să fiu înţeles în mod greşit. Consider că manifestaţiile care se făceau de 1 Mai în perioada comunistă nu mai au ce căuta în România. Prin puternicul lor caracter politizat, prin faptul că ele erau organizate "de sus" de către instituţiile statului (eventual de către partidul-stat unic) şi prin obligativitatea prezenţei, aceste manifestări sînt în totală contradicţie cu spiritul sindicalist şi cu spiritul zilei de 1 Mai. Doresc ca de 1 Mai în România să aibă loc nişte manifestaţii sindicale care să fie perfect compatibile cu doctrina social-democrată actuală conform căreia orice îndeletnicire creatoare de valori (de orice factură), în particular şi o afacere, este tot o muncă. Consider ziua de 1 Mai ca fiind o sărbătoare a muncii, termenul de muncă fiind aici folosit în sensul larg invocat mai sus în opoziţie cu sensul comunisto-proletar care i