Gheorghe (Gigi) Rasovszky participă la Bienala de la Veneţia (ediţia 49) cu Terra Nova , un proiect video (curator Ruxandra Balaci) cuprinzînd 5 filme de 30 mn care pot fi proiectate simultan sau separat -de la 5 la 1.
Asta ar fi informaţia seacă (e bine să existe informaţie seacă; /dar/întrebare: nu cumva "informaţia seacă" explică numai ceea ce nu poate fi explicat altfel?). Eu am văzut catalogul lui Gigi (pot spune "eu", pot spune "Gigi": îl cunosc de 10-11 ani, am făcut una-două expoziţii împreună, etc. etc.) şi am fost sedus instantaneu (adică "simultan") şi apoi pe rînd (adică "separat") de ceea ce nu este, de fapt, decît înregistrarea foto a proiectului. Cu legende (misterioase). Adică: Gigi, îţi dai seama ce-ai făcut? Aici nu e vorba că există un film (5 de fapt) şi că, zic eu, la asta mă pricep mai bine. Şi nu e vorba că există o Veneţie (a 49-a de fapt) şi că şi aici mă pricep cumva /am văzut-o de cel puţin 4 ori. E vorba, de fapt, că există acest catalog, şi că acest catalog este o operă de artă în sine - de o frumuseţe (s-o lăsăm aşa, ce, vă e ruşine de cuvîntul ăsta?) care te lasă paf, pagină după pagină... Ce să spui: că n-ai mai văzut ceva similar la noi? /dar cine vrea ceva "similar"!? Că te uimeşte, te ameţeşte, te psihedeliceşte /dar sînt ăştia "termeni artistically-correct"?! E chestia aceea, pe care nu o poţi pune în vorbe pentru că vorbele, în acest caz, sînt mult prea răsuflate /a venit o explozie atomică a sensurilor şi le-a dezumflat. Le poţi înşira la o adică /Pop, suprarealism Koons-t-halle, ş.a.m.d., dar nici unul nu spune mai bine forţa acestor imagini decît onomatopeile benzilor desenate: "WOW", "GEEZ", "SHA-BANG" sau - norişorul cel mai de sus - "#&%@$!!!" Am încercat tot /ascultat & reascultat Massive Attack în timp ce priveam pozele catalogului (dar şi: ceva Bjork, Everything But the Girl...), citit & recitit (nu pot simul
