"Am scris aceasta carte fiind convins ca avem nevoie de o noua interpretare a istoriei Rusiei. Majoritatea descrierilor facute de occidentali cu privire la evolutia Rusiei se concentreaza asupra conceptelor de xautocratiex si xanapoierex. Dupa parerea mea, nici unul dintre ele nu este factor fundamental sau inevitabil. Voi demonstra ca autocratia a fost generata de nevoile imperiului si ca ea a trebuit sa fie consolidata pe masura ce imperiul a intrat tot mai mult in conflict cu formarea natiunii.

Acelasi lucru este valabil si pentru inapoiere. Ceea ce atrage atentia nu este faptul ca Rusia era inapoiata din punct de vedere economic in secolele al XVI-lea, al XVIII-lea sau la inceputul secolului XX, ci ca orice incercare de reforma si modernizare a avut, pana la urma, tendinta de a reproduce acea inapoiere".

Citatul de mai sus se regaseste in introducerea pe care Geoffrey Hosking, profesor de istorie rusa si director adjunct la Scoala de Studii Slavistice si Est-Europene a Universitatii din Londra, o face unei lucrari de mare importanta documentara, intitulata "Rusia - popor si imperiu (1552-1917)", care a aparut in traducere la editura Polirom Iasi, de curand, dupa ce fusese una dintre cele mai importante carti publicate la Universitatea Harvard, in 1997. Din nou, o initiativa serioasa, dar si costisitoare, din partea editurii iesene, finalizata intr-o lucrare de referinta si plina de actualitate si noi dezvaluiri despre o tara, Rusia, la care noi, romanii, ne-am raportat direct sau indirect, de-a lungul intregii istorii. O carte de 400 de pagini, format mare, plina de informatii si comentarii privitoare la evolutia uneia dintre cele mai controversate dar si puternice natiuni ale lumii. Avand ca punct terminus de analiza anul 1917, cel al Marii Revolutii care avea sa schimbe fundamental fata Europei si a lumii pentru un secol, Geoffrey Hosking intr