Partidul National Taranesc Crestin Democrat trage sa moara. De fapt, taranistii sunt pe marginea prapastiei inca din noiembrie 2000, cand alegerile generale au aruncat acest partid in afara Parlamentului. Or, experienta politica a ultimului deceniu a aratat ca, o data iesit din atentia electoratului, un partid nu mai are nici o sansa de a recupera terenul pierdut. Vezi cele petrecute cu PSM, PUNR sau ApR. Exceptia PNL confirma regula.

Responsabili de esec au fost declarati cei care au condus destinele PNTCD, intre 1996-2000, adica Ion Diaconescu si compania. Dar daca fostului camarad al lui Corneliu Coposu i s-a pregatit o retragere onorabila, Diaconescu primind, probabil pentru rezultatele deosebite, titlul de presedinte onorific, ceilalti, i-am numit aici pe ex-ministrii taranisti ai Guvernelor Ciorbea, Vasile si Isarescu au trebuit sa se multumeasca cu functii de decizie mult mai putin importante decat cele pe care le-au detinut anterior. Si in acest caz exista o exceptie - dar Andrei Marga a fost de la inceput o aparitie atipica pentru acest partid. Cu morga sa de profesor cunoscator de filosofie germana si cu un discurs mai tot timpul pertinent, ministrul Invatamantului nu a putut fi asimilat gastii celorlalti ardeleni din PNTCD - in fruntea careia i-am regasit de fiecare data pe Radu Sarbu si Ioan Avram Muresan. Este si motivul pentru care la Congresul taranist din iarna lui 2001, in urma unei excelente mutari a moldoveanului Vasile Lupu, Marga a fost ales de majoritatea filialelor taraniste presedintele PNTCD - si s-a crezut ca partidul isi va reveni destul de repede din corzi. N-a fost sa fie, iar principalul factor care a destabilizat inca o data situatia din partid a fost reprezentat de acuzele de coruptie cu care actualul Cabinet PSD i-a "blagoslovit" pe liderii taranisti. Din nou, numele cele mai rostite - Muresan (fost ministru al Agriculturi