Ruxandra IVANCESCU
Stefan Agopian (monografie)
Editura Aula, Colectia „Canon“, Brasov, 2000, 80 p., 20.000 de lei
Multe dintre volumele aparute in colectia „Canon“ a Editurii Aula au fost prezentate in paginile Observatorului cultural, asa incit colectia in ansamblu nu mai are nevoie de nici o prezentare. Fiecare noua aparitie propune o alternativa de receptare, deschide o noua perspectiva, personalitatea criticului care intocmeste volumul isi pune intotdeauna amprenta asupra comentariului, iar scriitorii (re)adusi in discutie sint, de regula, dintre cei mai interesanti si, evident, canonici sau pe cale de a deveni.
Stefan Agopian este o prezenta atipica in peisajul prozei noastre contemporane. Monografia pe care Ruxandra Ivancescu i-o consacra porneste de la premiza ca esentiala pentru prozator este vocatia antirealista, il compara cu Stefan Banulescu si Mateiu Caragiale, insista asupra faptului ca in literatura romana, mai cu seama din anii ’50 incoace, antirealismul a constituit o replica atit fata de proza realist-socialista, cit si fata de realismul propriu-zis, in fine, ca o asemenea orientare apara in primul rind statutul literaturii ca literatura intr-o perioada in care aceasta era amenintata; demonstratia ei tine, asadar, seama de contextul social-politic, imposibil de ignorat intr-o literatura aparuta sub presiunea unui regim totalitar, dar nu neglijeaza nici contextul cultural mai larg in care se plaseaza prozatorul. Pasiunea pentru trimiterile biografice fictive, ironia intertextuala, multiplele niveluri de lectura il apropie de Borges, rafinamentul stilistic il plaseaza in categoria prozatorilor „artisti“, a manieristilor, in descendenta mateina, iar paginile remarcabile prin plasticitate ne trimit cu gindul la Hyeronimus Bosch, Breugel sau la proiectiile onirice ale lui Salvador Dali.
De asemenea Ruxan
