Laurentiu VLAD
Imagini ale identitatii nationale. Romania si expozitiile universale de la Paris, 1867-1937
Editura Meridiane, Bucuresti, 2001, 214 p., f.p.
O posibila cheie de lectura a volumului de debut al lui Laurentiu Vlad, Imagini ale identitatii nationale. Romania si expozitiile universale de la Paris, 1867-1937, este oferita de dedicatia din deschidere: alegind sa isi plaseze demersul intelectual sub semnul prezentei profesorului Alexandru Dutu, autorul onoreaza o datorie de discipol si isi precizeaza pozitia in cimpul intelectual autohton. La acest legat al maestrului, Laurentiu Vlad se referea, de altfel, intr-o prefata insotind ceea ce ar fi trebuit sa se constituie intr-un volum omagial, dedicat profesorului la cea de-a saptezecea aniversare, volum devenit, din cauza unui destin inclement, o expresie postuma a omagiului celor care ii fusesera elevi si colaboratori. Nimic teatral, nimic artificial in aceasta relatie dintre profesor si discipolul ajuns, la rindul sau, profesor. Datoria de fidelitate este, in definitiv, tradusa in datoria de a duce mai departe un stil si de a onora prin opere o memorie care nu se estompeaza prin efectul trecerii timpului. De aici si sentimentul stenic pe care putine carti actuale il proiecteaza in exterior. E vorba de o certitudine a solidaritatii pe care, iata, nici disparitia fizica nu o poate submina.
Aminteam de relatia privilegiata care i-a unit pe autor, la Institutul de studii sud-est europene, ca si la Facultatea de Stiinte politice a Universitatii bucurestene, si pe profesorul Alexandru Dutu. Amprenta acestuia din urma este vizibila la nivelul metodologic ca si la cel al structurarii discursului. Ruptura de o abordare pozitivist factologica, efortul de valorizare a ceea ce istoriografia traditionala neglija, daca nu ignora de-a dreptul, sint dimensiuni pe care Laurentiu Vlad le i
