In primele inceputuri de organizare a Principatelor, impozitele erau percepute de cnezi. Dupa ce, insa, puterea publica a luat o dezvoltare deosebita, domnii, pentru a-si putea exercita drepturile cu o egala putere in tot cuprinsul tarii, si-au creat organe administrative si fiscale. Astfel, marele vistiernic era un fel de ministru de finante ajutat de o serie intreaga de persoane pentru administrarea economiei publice. Marele vames avea administratia generala a vamilor si era ajutat de o suma de vamesi. Perceperea efectiva a darilor o faceau parcalabii si ispravnicii de tinuturi. Creditul public si datoria publica se confrunta in acea perioada cu creditul si datoria domnului. Vistieria era numai una singura si pentru tara si pentru domn. Imprumuturile se contractau in special pentru nevoi extraordinare, iar acestea, in acele vremuri, se acopereau tot prin intermediul darilor. Domnii nu aveau norme de conduita in ridicarea impozitelor pentru ca singura norma erau, de fapt, nevoile mereu crescande, care trebuiau satisfacute in cel mai scurt timp cu putinta, cu atat mai mult cu cat siguranta domniei lipsea. Atat timp cat nu se cunostea cata vreme domnii isi puteau mentine scaunele, era fireasca graba cu care fiecare dorea sa-si implineasca nevoile chiar din primul an de domnie.

In primele inceputuri de organizare a Principatelor, impozitele erau percepute de cnezi. Dupa ce, insa, puterea publica a luat o dezvoltare deosebita, domnii, pentru a-si putea exercita drepturile cu o egala putere in tot cuprinsul tarii, si-au creat organe administrative si fiscale. Astfel, marele vistiernic era un fel de ministru de finante ajutat de o serie intreaga de persoane pentru administrarea economiei publice. Marele vames avea administratia generala a vamilor si era ajutat de o suma de vamesi. Perceperea efectiva a darilor o faceau parcalabii si ispravnicii de tinuturi. Cr