In ultimele decenii, in care numarul consumatorilor de alcool s-a inmultit in progresie geometrica, medicii au ajuns sa considere alcoolismul, fie el acut sau cronic, drept o psihoza toxica, ce face parte integranta din bolile psihice. Pentru asemenea maladii, tratamentele sunt putine si nu pot oferi vindecare decat atunci cand bolnavul are dorinta si vointa de a scapa de viciu. In functie de consumul de alcool, daca este zilnic sau rar, de cantitatea ingerata, de taria bauturii, se poate diagnostica si boala.
Alcoolismul acut, denumit asa de medici, dar care inseamna, de fapt, betia simpla, incepe de la o alcoolemie de 0,8% (alcoolemia reprezinta cantitatea de alcool din sange), care se manifesta cu tulburari psihice usoare (euforie si chef de vorba) si evolueaza progresiv pana la tulburari mari, cand alcoolemia depaseste 3%. La inceput, se schimba dispozitia afectiva si persoana care a baut devine vesela, exaltata, sau, dimpotriva, depresiva. Treptat, apare ebrietatea, iar omul devine mai iritabi lsi agresiv, miscarile sunt nesigure, mersul si echilibrul se tulbura, iar vorbirea este dezarticulata. Crescand impregnatia alcoolica, se poate ajunge la starea de somn profund sau chiar de coma.
Betia patologica este tot o forma acuta de alcoolism, insa se manifesa mai puternic, prin intensificarea tulburarilor de constienta. Aceasta afectiune apare la ingerarea unor cantitati mici de alcool, insa numai la persoane cu traumatisme cranio-cerebrale, epilepsie sau la cei cu astenie puternica. In timpul crizelor, bolnavii pot comite chiar acte de violeta sau tentative de sinucidere, dupa care intregul episod este complet uitat.
Alcoolismul periodic apare ca o necesitate imperioasa si irezistibila de a bea, dureaza cateva zile si se incheie printr-un somn urmat de un puternic disconfort. Din fericire, astfel de dorinte sunt rare, iar boala afecteaza de
