Este cunoscut faptul ca in Imperiul Roman cultul lui Liber Pater (denumit ulterior si Bacchus), de straveche origine italica, considerat zeul sporului (al inmultirii), asimilat, mai tirziu, cu divinitatea greaca Dionysos, protectorul vitei-de-vie, al vinului si, in general, al betiei, s-a bucurat de o larga raspindire in rindul populatiei civile si al soldatilor, personajul fiind o zeitate mult iubita de plebei.

Sarbatorile inchinate lui, fie ca se numeau Dionysia (la sfirsitul lui decembrie), in Elada, fie Liberalia (17 martie), la Roma, constituiau tot atitea prilejuri de bucurie zgomotoasa in cadrul unor carnavaluri prelungite, la care participantii cheflii, sumar invesmintati, purtau masti din scoarta de copac, cununi de frunze, iedera, flori (corymbus), torte. In aceste datini se afla una dintre sursele comediei antice, dupa cum a afirmat celebrul poet latin Vergilius (secolul I i.Hr.).

Dionysos a fost fiul lui Zeus, supremul stapinitor al Universului, si al muritoarei Semele, fiica a legendarului rege Cadmus, intemeietorul orasului Theba, si a Harmoniei (odrasla cuplului divin Ares, zeul elin al razboiului, si a zeitei Aphrodite). Personajul celest mai poarta si titulatura de Bimater („din doua mame“; Semele il naste prematur, iar Zeus ia fatul, adapostindu-l in propria lui coapsa pina la termenul normal, cind Dionysos apare pe lume a doua oara, viu si nevatamat).

Liber Pater (ca, de altfel, si Dionysos-Bacchus) era insotit de un alai (thyasos) exuberant, alcatuit din numerosi acoliti: tineri satyri (genii ale padurilor ori ale ogoarelor, numiti de romani „fauni“), dezlantuite „menade“ („bacante“ la romani, preotesele cultului), Pan, cu coarne si picioare de tap (protectorul turmelor), Silenus (batrinul educator, sugubat, al zeului), uneori, Ampelos (tovarasul de joaca al lui Dionysos, care, indurerat de moartea partenerului iubi