Marturisesc ca articolul semnat de poetul Adrian Alui Gheorghe, in numarul din 18-19 august 2001, in paginile Cotidianului si republicat, cu promptitudine, alaturi de alte articole incendiare la adresa semnatarilor Declaratiei, in ultimul numar al revistei Convorbiri literare, aparuta intr-o noua formula redactionala, m-a uimit, vorba criticului Grigurcu, dar m-a si intristat peste masura. Nu m-au uimit inaltele sale studii (ce-i drept, facute, din cite stiu, la fara frecventa), nici masteratul in „politici culturale europene“, nici „doctorantura“ sa in mitologie comparata, cit retorica dedicata „propriei mediocritati“, de o logica, as zice, halucinatorie. Acum intelegem mai bine de ce cotidianul Monitorul o fi avut oarecare rezerva in a da publicitatii un text care denatureaza discutia, impingind-o intr-o zona periferica, subversiva. Dupa cum atragea atentia poetul Ovidiu Nimigean, „nerespectarea convenientelor presupuse de actele de vorbire“ si „perseverarea indirjita in sofism“ sau minuirea perversa a acestuia risca sa denatureze polemica, astfel incit problemele initiale sa fie uitate pe parcurs sau amestecate sub un morman de rufe murdare. La aceasta tactica apeleaza si poetul Adrian Alui Ghheorghe, dar si mai toti sustinatorii redactorului-sef al Convorbirilor literare, incepind cu Daniel Corbu si terminind cu Gellu Dorian.

Dupa trecerea in revista a propriilor sale merite, dl Adrian Alui Gheorghe, in loc sa-si expuna clar un punct de vedere, atrage atentia, intr-un mod aproape indecent, asupra faptului ca poetul Vasile Baghiu, concetateanul sau, vai!, nu are studii superioare, asta ca si cind talentul i s-ar masura in numarul de diplome tintuite in rama aurita, la loc de cinste, pe perete. Realitatea ne-a aratat ca scriitorii veritabili (si aici am putea aduce exemple de la Eminescu la Esenin, de la Mihail Sadoveanu la Marin Preda, de la Rimbaud l