* După ce, în 1988, Magazine littéraire îi dedica un număr special lui Gustave Flaubert, dosarul numărului pe septembrie a.c. revine asupra acelui "al treilea Flaubert" schiţat atunci: cel al manuscriselor inedite, al bruioanelor şi al caietelor de lucru. Alcătuit de Pierre-Marc de Biasi (care colaborează la ediţia "Operelor complete" Pléiade, în cinci volume), dosarul cuprinde, în principal, părerile specialiştilor care s-au aplecat asupra uriaşului corpus flaubertian, ei înşişi editori ai volumelor Pléiade (Claudine Gothot-Mersch, Anne Herschberg-Pierrot, Claude Mouchard, Jacques Neefs) şi ale unor romancieri (Florence Delay, Pierre Dumayet, Jean Echenoz, Pierre Michon, Claude Simon); dacă acestuia din urmă, de pildă, i se pare că "emfaza pătează prea adesea stilul lui Flaubert" (ce-i drept, în comparaţie cu stilul lui Claude Simon pînă şi anuarul telefonic poate părea emfatic!), lui Echenoz Flaubert îi "inspiră o afecţiune" pe care nu o are pentru nici un alt scriitor... Interesantă şi opinia lui Florence Delay, care - sprijinindu-se pe o analiză a prozelor - crede că, fără Flaubert, Gertrude Stein n-ar fi scris un rînd: "Tot ce am făcut a fost influenţat de Flaubert şi Cézanne, iar acest lucru mi-a dat o sensibilitate nouă în privinţa compoziţiei", mărturisea scriitoarea americană în 1946, la sfîrşitul vieţii. Un adevărat scoop neo-tehnologic este "secţiunea galbenă" a revistei, în care Tony Williams prezintă - convingător - rezultatele transpunerii sale în versiune hipertextuală a
Educaţiei sentimentale, care a pornit dintr-o imposibilitate procedurală (publicarea integrală a primului capitol al celei de-a treia părţi a romanului în paralel cu notele lui Flaubert) şi a permis, o dată cu schimbarea suportului, o reproducere completă pe ecran a tuturor manuscriselor prin imagini numerizate - situl bilingv poate fi consultat la http://www.hull.ac.uk/hit
