"Fundaţia pentru o Societate Deschisă lansează - prin Programul de integrare europeană - o invitaţie organizaţiilor şi persoanelor interesate în a participa la o competiţie privind alcătuirea unei Hărţi a actorilor şi problemelor aderării României la Uniunea Europeană." Această iniţiativă bine venită a pus în mişcare ONG-urile şi experţii din această zonă de preocupări, mulţi grăbindu-se să pună pe picioare un proiect. Din cîte văd eu în jurul meu, target group sînt însă exclusiv actorii vizibili, care au ceva de spus în ale integrării: partide politice, întreprinzători, sindicate, jurnalişti etc. De fapt şi recomandările programului sînt explicite în acest sens: "Este necesar să fie analizate partidele parlamentare, principalele sindicate, organizaţiile profesionale, cultele religioase, administraţiile publice, mass-media, liderii de opinie, organizaţiile neguvernamentale, sectorul bancar, firmele din sectorul privat, bisericile, asociaţiile profesionale etc." Lista este orientativă, bineînţeles, dar această "orientare" pare să spună ceva: integrarea priveşte instituţiile, nu şi populaţia. Prima mea reacţie - uşor obsesivă la mine, recunosc - este să mă întreb unde sînt ţăranii în toată această poveste? Ei sînt nu numai cel mai "voluminos" actor social, dar şi, probabil, cea mai delicată problemă socială pe termen lung a integrării noastre în Uniunea Europeană. La capitolul ţărănime, sîntem fruntaşii Europei: locul doi (după Polonia) ca populaţie rurală şi acelaşi loc (după Albania) ca populaţie ocupată în agricultură din total populaţie activă (de peste 6 ori mai numeroasă decît media europeană). Ponderea agriculturii în PIB este şi ea de vreo 11 ori mai mare decît cea existentă

în UE. Or, această "excentricitate" va trebui să fie curmată dacă vom intra în clubul european. Pînă atunci, ţăranul român, care nu ştie ce-l paşte, este - dacă ne luăm după so