- legende de imagologie etnică - "Inventarea" străinului "Înainte de a fi descoperit, sălbaticul a fost mai întîi inventat", a afirmat folcloristul italian Giuseppe Cochiara. "Această observaţie inteligentă nu este lipsită de adevăr", a comentat ulterior Mircea Eliade. Cunoaşterea străinului (sălbatic sau doar exotic) a dat un impuls re-cunoaşterii "străinului de acasă". Fără să dea naştere unui gen literar propriu-zis, acest tip de discurs - o colecţie de stereotipuri etnico-etice - a fost totuşi destul de uzual în epoca descoperirilor geografice şi a campaniilor comerciale. Într-o Carte a descrierii ţărilor, din secolul al XV-lea, Gilles Le Bouvier îi reduce pe europeni la cîteva simple defecte: englezii sînt "sîngeroşi şi negustori hrăpăreţi", elveţienii sînt "oameni cruzi şi grosolani", scandinavii şi polonezii sînt "oameni aprigi şi apucaţi", sicilienii "îşi păzesc nevestele cu multă străşnicie", napolitanii sînt "neciopliţi, răi catolici şi mari păcătoşi", castilienii sînt "oameni iuţi la mînie şi prost îmbrăcaţi" etc. Într-o Scurtă descriere a neamurilor europene , realizată pe la începutul secolului al XVIII-lea undeva în Europa Centrală (Stiria, vestul Austriei), sînt prezentate zece naţii într-o ierarhie de la pozitiv la negativ. În încercarea de a fi mai complex, tabloul comparativ este elaborat pe baza a 17 categorii distincte: temperament, fire, intelect, vicii, pasiuni, cunoaştere, port, boli specifice, aptitudini războinice, religie, formă de organizare politică etc. Din punct de vedere al calităţilor mentale, de pildă, spaniolul ar fi "inteligent şi înţelept", francezul "prudent", germanul "spiritual", englezul "prost dispus", polonezul ar avea intelectul "limitat", ungurul "chiar mai puţin", rusul nu ar avea în cap "nimic", iar turco-grecul chiar "mai puţin decît atît".
Darurile divine Într-un vechi text românesc, tot de la începutul sec