La cel de-al doilea Congres al Limbii Spaniole care a avut loc în octombrie trecut la Valladolid, în Spania, scriitorul mexican Carlos Fuentes a ţinut un discurs final care a sfidat abilităţiile lingvistice ale celor mai redutabili hispanişti din lume. După o oră de termeni dialectali, cuvinte rare şi argotisme, Fuentes a încheiat în cea mai curată limbă castellană: "Spaniola este o limbă impură şi tocmai în această impuritate constă valoarea, tradiţia, inovaţia şi puterea sa de comunicare". Constatarea acestui caracter multirasial, a extremei actualităţi (nu doar culturale) a limbii spaniole, metafora recuceririi lingvistice a Americii (şi speranţa de a cuceri Bucureştiul altfel decît prin Julio Iglesias şi telenovele) au fost evocate la întîlnirea cu presa românească, organizată în 30 ianuarie la Institutul Cervantes de directoarea acestuia, d-na Ioana Zlotescu-Simatu, participantă la pomenitul congres de la Valladolid. Desfăşurată în prezenţa ambasadorului Spaniei la Bucureşti, domnul Jesus Atienza, şi a mai multor oficiali spanioli, coordonatori ai diferitelor programe PHARE în România, conferinţa de presă a vrut să definească practic "activismul" despre care s-a vorbit în legătură cu institutul de la Bucureşti. Dacă Institutul Cervantes a fost în anul trecut o adevărată vedetă mediatică, într-un grad comparabil poate doar cu Institutul Polonez, acest lucru s-a datorat, desigur, abilităţii cu care directoarea sa a ştiut să deschidă porţile institutului nu doar hispaniştilor sau publicului hispanofon, în mod "natural" interesaţi de limba spaniolă şi de cultura în acestă limbă, vorbită de peste 400 de milioane de oameni. Colaborările pe care le-a mediat în anul trecut Institutul Cervantes între diferite instituţii româneşti (Fundaţia Culturală Română, Colegiul Noua Europă, Universitatea din Bucureşti, cea din Cluj, diferite edituri de prestigiu, printre care