Stă de vorbă vecinul fost taximetrist Macek cu meşterul zidar, de loc din cartierul Ronaţ. Înjură şi unul şi celălalt. Între timp şorecarul maidanez Bobiţa se bagă, nu în vorbă, ci printre picioare, bate din coadă anonim, vecinul Macek tocmai povesteşte cum a primit el pe repartiţie prima Pobeda, cum a adus-o de la Bucureşti, el şi cu alţi doi taximetrişti, prin anii şaizeci. Şorecarul maidanez Bobiţa se repede la poartă şi latră preventiv la nişte vrăbii: are o ureche pe care o ţine ridicată şi alta pe care o ţine bleagă - "cu una operează pe post de receptor din înălţime, cu alta ascultă ce se întîmplă pe jos", zice vecinul-fost-şofer-pe-Pobeda şi rîde înveselit tare pe cînd tocmai bea din paharul cu vişinată pe care îl scoate dintr-un borcan mare în care, spre completare, eu cumpăr zilnic un sfert de vodcă din aceea în sticlă de plastic. Domnul Macek supraveghează lucrările de reparaţie la o casă pe care am moştenit-o de la unchiul soţiei pe nume Ucunuţu care a răposat la începutul lunii decembrie. Acu tocmai înfloreşte caisul cu coroana lui cea bătrînă întinsă peste garajul în care stăm la discuţie; vecinul Macek, cu mine şi cu meşterul, stăm în garaj între mobile şi un radio vechi, din acela mare cu lămpi şi cu un ochi mic, cu lumină albastră. Meşterul zidar caută cu canciocul (un fel de ceva ca un polonic) în sacul cu ciment, apoi în acela cu var. S-a oprit din munca dumisale şi-l ascultă pe nenea vecinul cum spune povestea cu Pobeda în timp ce scormoneşte cu un polonic în borcanul cu vişine, scoate produsul şi-l toarnă grijuliu într-un pahar recuperat din cele multe şi vraişte din fosta bucătărie a lui Ucunuţu şi îl întinde meşterului care îl apucă delicat. Rîde bucuros vecinul care e pe post de şef de şantier numit de mine ca să scap de griji, îi place funcţia, stă într-un fotoliu scoică care se bălăngăne dreapta-stînga: "nu-i aşa că-i bine aici cum am