Discuţie într-un ziar local de fapte diverse între un redactor şi un reporter:

"... - Chiar aşa. Tipul al treilea care seamănă cu un cal (Jiggs n. n.) nu e decât mecanic, nici nu e-nsurat şi n-a pilotat niciodată un avion. Ei, şi Shumann ăsta, cu rabla lui de aeroplan, aterizează într-o zi prin Iowa ori Indiana, dracu' ştie, ea fuge de la şcoală, nici măcar nu-şi ia cărţile cu ea, şi iată-i plecaţi, bunînţeles cu un aparat d-ăla de desfăcut conserve şi cu o pătură, să aibă cu ce se înveli când plouă mai tare, sub aripa avionului. P-ormă apare ălălalt, paraşutistul, care se lasă să cază dîn cer cu un săculeţ de făină-n braţe, înainte de a trage de suspantă. Şi ştii cum sunt! Nu-s nici măcar să zici că sunt oameni ca toată lumea. Nici un neam, nici o rudenie, ori v-un loc în care te-ai născut şi în care din când în când îţi vine să te duci, să stai v-o zi, două (...) Vara, în Canada. Iarna, în Mexic. Cu o singură valiză şi cu acelaşi aparat de desfăcut conserve, că o chestia de-asta poa' s-ajungă nu numai la trei, da' chiar şi la doişpe. Peste tot pe unde ajung, găsesc tipi care să le plătească benzina, până una alta. Că ei nici de bani n-au nevoie. Ei nu după bani aleargă, nici să zici după glorie, că asta nu ţine decât pân-la cursa următoare, adică până a doua zi. Vasăzică nici n-au nevoie de bani, decât din când în când, când iau contact cu speţa umană (...).

"Şi Shumann ăsta nici măcar nu-i proprietarul avionului său (...). Maşina cu care a câştigat azi, avionul, el l-a pilotat în contul altuia. Aparatul mergea cel mai încet dintre toate cele angajate în cursă, şi toată lumea zicea că Shumann n-avea nici o şansă, dar el i-a întrecut pă toţi la stâlpul ăla din mijlocul aeroportului,

la-ntoarcere. Şi când nu câştiga nimica, mâncau din paralele tipului cu paraşuta, ceea ce nu-i rău, pen'că paraşutistul câştigă ca tipul care vorbeşte la microfo