O bere cu Ilie Ilascu

De trei luni, manifestatiile de la Chisinau le reamintesc romanilor mari ca in stanga Prutului traiesc, cum-necum, si niste romani mai mici. Odata cu imaginile protestatarilor anti-comunisti, prin minunata presa bastinasa a inceput sa circule, ici si colo, o soparla vopsita pe calculator si scoasa la vanzare cu sfanta manie proletara.

Soparla in cauza e cand verzulie ca soarele de pe cer, cand maronie ca blana soarecilor din bibliotecile cu carti de vizita. Mesajul purtat in dinti de reptiluta respectiva e urmatorul: deoarece are indoieli in legatura cu Iurie Rosca, liderul manifestantilor de la Chisinau, Ilie Ilascu, e un provocator dubios, care isi taraie prin noroi fosta aura de martir. Urmeaza variatiuni pe aceasta tema.

Un soparlist bucurestean, legat de Iurie Rosca prin dragostea ascunsa fata de poza Capitanului si manevrele lui Horia Sima, ne dezvaluie ca Ilascu e, de fapt, un fost ofiter in trupele speciale ale spionajului militar sovietic. Bravul dezvaluitor nu ne spune insa ca Ilascu a declarat public ca si-a facut stagiul militar obligatoriu la trupele de cercetare, obtinand apoi, ca rezervist, gradul de capitan. Deci: nu e Volga, ci bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a luat.

Un alt mare specialist in problema Ilascu, bahluian de data asta, opineaza superior ca fostul detinut al inchisorilor transnistrene ar fi doar un soi de cauciuc dezumflat si suspect, care pune in discutie, fara nici un drept, credibilitatea lui Iurie Rosca. Prin urmare, zice analistul nostru, credibilitatea lui Ilascu scade iremediabil spre 0%.

Intamplator, marele specialist bahluian in probleme basarabene mi-e oarecum amic. E un literat nici mai bun, nici mai rau decat altii, castigandu-si painea ca amploaiat al unei edituri. Aerul ritos cu care isi da cu parerea despre lucruri de care a auzit la televizor il face, in s