"În arhiva Cominternului se află şi «Regulile de conspirativitate ale partidului», «strict confidenţiale». (În activitatea acestei organizaţii «luminoase», totul era secret, cu excepţia urii faţă de burjui.) Fiecare activist al «organizaţiilor frăţeşti» era obligat să semneze un document ce atesta că a luat cunoştinţă de ele. Cîteva extrase din acesta prezintă şi astăzi un anume interes: Scopul conspirativităţii este acela de a garanta partidului posibilitatea de a duce o muncă de organizare, agitaţie şi propagandă, pînă la răsturnarea de la putere a exploatatorilor de către proletariat, sub conducerea partidului. (...) Este necesar ca orice individ să fie considerat nesigur, pînă la proba contrarie (...). În jurisprudenţă este la modă prezumţia de nevinovăţie. În activitatea partidului, dimpotrivă,

orice individ trebuie considerat nesigur (...). Încrederea în el trebuie demonstrată. Simpla lipsă a unor date compromiţătoare nu trebuie considerată ca o dovadă că se poate avea încredere în cineva. (...) Copiilor militanţilor partidului trebuie să li se explice necesitatea conspirativităţii. Experienţa demonstrează că există copii dotaţi, în vîrstă de şapte ani sau puţin mai mari, care se pot dovedi buni ilegalişti, cu condiţia, desigur, ca ei să fie instruiţi cu răbdare (...). Cei mai periculoşi sînt cei cu vîrste între trei şi cinci ani, dar, chiar şi la aceste vîrste, majoritatea copiilor, dacă sînt îndrumaţi cu iscusinţă, nu încalcă regulile conspirativităţii."

(A. Vaksberg, Hotel Lux. Partidele frăţeşti în slujba Internaţionalei comuniste, Editura Humanitas, 1998) Tita CHIPER

"În arhiva Cominternului se află şi «Regulile de conspirativitate ale partidului», «strict confidenţiale». (În activitatea acestei organizaţii «luminoase», totul era secret, cu excepţia urii faţă de burjui.) Fiecare activist al «organizaţiilor frăţeşti» era obligat să