De prea multe ori l-am vazut pe Traian Basescu iesind la rampa prin declaratii politice voit spectaculoase ca sa ma mai las impresionat de ele. Ba, mai mult, am vaga senzatie ca nu sunt singurul. Asta pentru ca in spatele lor, oricat si-ar dori actualul presedinte al Partidului Democrat sa fie altcumva, suportul prin care incearca sa-si fixeze strategia de eliminare a PSD din scena politica romaneasca la alegerile din 2004 nu are tarie mai mare decat a unei mamaligi. Ciudat este insa faptul ca Basescu pare sa nu fi realizat inca acest lucru... de unde deduc fie ca-i lipseste simtul ridicolului, fie ca s-a inconjurat de consilieri politici mincinosi, nerabdatori sa-i prezinte succese umflate pentru a se lipi si ei la o pozitie mai apropiata de scaunul presedintelui. Acel scaun de unde, nu-i asa, daca iese bine in carti la alegeri, ai ceva sanse sa prinzi de urechi ceva afaceri groase. Totusi, asa cum sugeram si mai devreme, scaunul pe langa care incearca sa-si faca loc tot felul de muste democrate ale tranzitiei mioritice spre un mat mai gros e mult prea moale. Si nici nu e de mirare! Pentru consistenta e nevoie de organizatii teritoriale puternice, cum are PSD sau UDMR, bine asezonate si garnisite cu personalitati capabile sa ofere si altceva decat vorbe goale. Or, cu riscul de a le strica somnul, democratii locali nu au demostrat altceva decat ca populeaza inutil niste sedii date de primarii. Si nu vorbesc aiurea. Imi amintesc, spre exemplu, cat de optimist era in 1986 democratul Neculai Popovici cand a castigat fotoliul de primar al Harlaului si cat de frustrat a trebuit sa-l elibereze in 2000. Asta pentru ca nu si-a putut onora doua promisiuni mari si late facute electoratului, dar care pentru guvernul de atunci nu insemnau cine stie ce mare cheltuiala: sa racordeze orasul la reteaua de gaz metan, aflata la 2-3 km distanta, si sa termine lucrarile incepute l