Scenografia e unul dintre reperele cele mai sensibile in evocarea stilului unei epoci. Baletul rus, de exemplu, nu este de conceput fara decorurile realizate de Bakst si Goncearova, teatrul expresionist apare in intregimea mesajului lui doar solidar cu zestrea de imagini a curentului (de la machiaj la decor). Scenografia reprezinta deseori si un reper al stilului unui regizor (de la Piscator si Brecht la Vilar, Visconti – acesta debutind in 1936 ca scenograf, ca si, mai tirziu, Liviu Ciulei), fiind bine cunoscute afinitatile care se creeaza intre regizor si scenograf. Un bun spectacol ramine in memorie nu numai prin jocul actorilor, ci prin intreaga sa atmosfera, prin costume, machiaj, decor si mecanisme ingenioase, deci si prin tot ceea ce inseamna scenografie. Pentru teatrul romanesc, care nu are un muzeu pe masura, in pofida fabulosului sau patrimoniu – sonor si de imagini –, costumele si decorurile, schitele pregatitoare se numara printre cele ce pastreaza memoria si vor constitui mijloace sigure de evocare ale unor creatii unice, regizorale si actoricesti.
Irina Solomon a absolvit Universitatea de Arte Bucuresti la inceputul anilor ’90, semnind de atunci incoace scenografia a numeroase spectacole deosebite, atit in Bucuresti, cit si in restul tarii, incununate cu premii de exceptie. Impreuna cu Dragos Buhagiar a realizat spectacolele Orfanul Zhao (o superba lectura vizuala a Orientului Indepartat, o interpretare rara, coerenta si inspirata a „temelor“ chinezesti), Roberto Zucco, Fratii, Chira Chiralina (acestea au primit premiul UNITER pentru cea mai buna scenografie in 1995 si, respectiv, 1996), Dragoste in hala de peste la Teatrul National, Scoala femeilor la Teatrul Mic, Saragossa 66 de zile (prezentat si in revista italiana Sipario ca urmare a participarii la festivalul de la Berlin).
Costumele realizate pentru Scoala femeilor in regia lui
