"Mantra mea m-a chemat ieri la ordin. Să ascund, mantra mea mă găseşte, să nu ascund, tot mă găseşte. Mantra de Dorobanţilor, de om de centru, de buric al universului. Nu sînt doi ca mine cu o mantră de căpătîi ce mă urmăreşte pînă la Milano. Anul trecut am fost la un Congres la Bologna despre efectele vieţii sub cer. Răspunsuri de pe cer, zîmbesc stelele, sensul planetelor şi chenarul lui Venus sub influenţa lui Saturn, anul ăsta stă sub influenţa lui Saturn şi cu ascendent în Pluton. Ca la orice congres, congresmani din patruzeci de ţări, eu singur din România, trimis de către Fundaţia Cerul şi consecinţele lui, sponsor unic Matonis SRL, firma fiicei mele Margareta Tonică Strauss, căsătorită cu un austriac în 1978, iar eu am rămas să mănînc salam cu soia. Mantra mea, vă daţi seama, n-a fost păgubită de această hrană, din contră a sintetizat ce era esenţial din soia şi din salam şi a cîştigat fier, element ce conduce foarte bine legătura dintre mine şi celelalte planete. La cincizeci de ani am ieşit cu braţele deschise în Piaţa Universităţii. Aşa m-a prins Revoluţia. Am plecat în noiembrie 1988 şi m-am întors în noiembrie 1990,
contribuind prin mantra mea la facerea primului guvern provizoriu, Verdeţ. Eram secretar doi al lui Mihaela Rădulescu, revoluţionară de marcă. În momentul al patrulea al revoluţiei a apărut, cum se cheamă, Ion Iliescu unu şi doi, fenomenul cu mantra cea mai prodigioasă, capabilă să facă totul. Progresul şi dezvoltarea mantrei sub imperiul puterilor sovietice şi americane este taina dintîi a evoluţiei unui popor. Constantinescu întîi nu are mantră, are acul de mantră, dar cu acul de mantră nu poţi să faci o lume mai bună şi mai dreaptă. Mantrele securiştilor au fost întotdeauna de partea României. Tatăl meu mi-a spus asta din 1976, ambasador în Finlanda. Mantra e mantră, nimeni nu-şi bate joc de mine, auzi, simt în mantra mea că m
