- sau de ce oamenii de ştiinţă americani au renunţat să pătrundă înţelesul vacanţelor - M-am întrebat mereu ce-i face pe oameni să-şi ia concediu. Veţi spune că-mi pierd vremea: e clar că oamenii se opresc din muncă pentru a se odihni. La prima vedere, pare o explicaţie de bun-simţ, însă ea nu se potriveşte cu experienţa celor mai mulţi dintre vilegiaturişti, care se întorc acasă mai obosiţi decît au plecat... O altă ipoteză, aceea a îndeplinirii unui rit, pare să stea mai bine în picioare, cu toate că nici una dintre marile religii n-a reuşit să înglobeze acest fenomen modern şi să-i dea o explicaţie canonică, după modelul "fericiţi cei săraci cu duhul, două săptămîni pe an..." Nu ştiu care e părerea dumneavoastră (aştept feed-back pe mail), însă eu am primit răspunsul chiar în acest sezon. N-a fost chiar o iluminare, pentru că explicaţia e mai degrabă întunecată. Fiţi pregătiţi: vacanţa serveşte la disiparea urii faţă de semeni. Răspunsul acesta explică, aş zice, inclusiv dezinteresul oamenilor de ştiinţă americani, care, evident, nu puteau să rişte un asemenea diagnostic politically incorrect. Se ştie, ura faţă de ceilalţi nu există în mod natural în om, ea e produsul unor prejudecăţi istorice şi va dispărea în următoarea sută de ani, cu atît mai repede cu cît vorbim mai puţin despre ea. Dar să vă spun cum s-a întîmplat descoperirea. Cu observaţia că, la fel ca toate revelaţiile ştiinţifice, ea ar fi fost imposibilă fără ajutorul recuzitei. Scena nu e cada de baie şi nici vreo plantaţie de meri, ci, aşa cum e firesc în vacanţă, balconul hotelului. Unde, în ţipetele vecinilor şi urletele copiilor care băteau mingea pe maidanul din faţa stabilimentului, am început să mă întreb care e diferenţa între hotel şi vilă. Fireşte, hotelul e o experienţă mai degrabă impersonală. Sute de oameni între care n-ai timp să înveţi să recunoşti pe nici unul. Camere identice, meniu