Dupa cum italienii sunt "macaronari" pentru vecinii carcotasi, englezii arunca ocari peste Canalul Manecii, facandu-i pe francezi betivi si fitosi, canadienii sunt "corcituri" pentru americani, la fel cum mexicanii sunt "fasolari", nici regiunile geografice ale Romaniei, desi separate printr-un lant muntos sau un parau prapadit, nu au fost scutite de rivalitati. Moldovenii sunt "sarme", care migreaza cu "trenul foamei", oltenii au prazul ca sceptru, iar ardelenii sunt linistiti daca le fura cainele branza, pentru ca brisca e la ei. Toti au insa un cuvant "bun" si o injuratura pentru marele Bucuresti, "buricul Romaniei". Cum totul se intampla acolo, cum deciziile aducatoare de vant prin buzunare acolo se iau, si tot spre orasul lui Bucur se indreapta si fondurile, e lesne de inteles caa batrana Capitala este de cele mai multe ori "ciuca batailor". Unora nu le place de "miticii" bucuresteni din principiu. Altii au avut "sansa" sa prinda o dimineata in Bucuresti, atunci cand se deschid usile metroului, si, daca nu te dai deoparte, risti sa fii calcat in picioare de "capitalisti". Sau au intrebat, pierduti printre strazi, unde e Universitatea sau autogara sau stadionul Rapidului si au primit invariabil acelasi raspuns : "Dar Spitalul 9 nu vrei tu sa stii unde este?". Doar soferii care au circulat prin Bucuresti au putut sa-si completeze paleta de injuraturi cu adevarate bijuterii in materie in care apar invariabil formulele "pa tine" si "pa ma-ta". Si mai e ceva ce deranjeaza "necapitalistii" - marea diferenta intre Bucuresti si "provincia". Din tren, in drum spre Gara de Nord, poti admira celebra "artera" bucuresteana numita, exotic, Strada Lamaiului, unde cele mai aratoase si durabile case sunt din placi de PFL, prinse cu sarma. Aici fiecare vant mai puternic ii aduce pe locuitori in ipostaza de Mesterul Manole, trebuind sa puna iar cap la cap celofanele, tablele, pari