Pentru cei doi brasoveni, trecutul e istorie. Prezentul insa e dureros pentru ca, in Romania, cautatorii adevarului sint socotiti nebuni, si pe nebuni nu-i baga nimeni in seama.
Vicepresedintele ?Asociatiei 15 Noiembrie 1987?, Danut Iacob, avea doar 19 ani in 1987. Acum inca mai spera sa prinda ziua in care se va bucura din plin de putinul pentru care a iesit in strada pe vremea comunistilor. In timp ce vorbeste, in cladirea unde functioneaza ?Asociatia 15 Noiembrie 1987? nu este nici macar lumina, desi anul trecut, cind a fost la Cotroceni, presedintele Iliescu le-a promis un sediu nou. In incaperea care tine loc de sediu pentru stegarii care s-au revoltat in ?87 este mai frig decit afara. La lumina citorva luminari, Danut Iacob spune ca nu a uitat nici o clipa a zilei in care a strigat ?Vrem lumina, vrem caldura, vrem mincare! Jos comunismul! Jos Ceausescu!?.
Era angajat, de la 17 ani, la Sectia 440 matrite-stante, ca sudor. Tatal lui era membru de partid, sef de sectie. I se ceruse sa aiba grija ca muncitorii sa nu iasa in strada daca nu-si primesc salariile. Cu toate acestea, fiul lui, Danut Iacob, a fost in fruntea revoltei.
?Armata eliberatoare din ?Pistruiatul??
??Vrem caldura, mincare, gaz, lumina! Dati-ne banii inapoi! Hotii!?, acestea au fost primele sloganuri pe care le-am strigat. Am pornit spre sediul Judetenei de Partid. Multi nu au avut curaj sa iasa pe poarta. Eu si colegul meu, Cornel Vulpe, am dat jos steagurile tricolore si le-am dat oamenilor. Celor cu insemnele PCR le-am dat foc. Am iesit din uzina 300-400 de muncitori. Pina sa iesim pe Calea Bucuresti, s-a intimplat ceva nemaipomenit. Oamenii strigau ?Haideti cu noi, nu va fie frica!?. Ni s-au alaturat citeva mii de oameni. Eram luati in seama. Pina in fata Spitalului Judetean ne-am tot inmultit. Acolo am inceput sa cintam ?Desteapta-te romane!?. Repetam pr
