"Vai, vai, vai...
Te suceşti şi te-nvîrteşti toată noaptea...?! "
(reclama la "Contour Pillow") Atunci cînd Matei Martin a propus această temă... nu, Nu, NU: am convenit, la Dilema, să dăm peste deşte acestor "captivante" incipit-uri! Aşadar, reiau: Atunci cînd secretarul de redacţie, Matei Martin (e, oricum, altceva), a propus tema de faţă mi-au sclipit ochii... Şi mi-au sclipit, şi mi-au sclipit - mi-au sclipit degeaba, căci Matei stă hăt, tocmai la celălalt capăt al mesei şi-n plus, amîndoi fiind ochelarişti, o sclipire insistentă poate fi confundată - şi este, cel mai adesea - cu o rază rătăcită-n lentilă. A trebuit să verbalizez, să pledez, să - Cerul mi-e martor! - mă fac auzit... Pica? Wow, the story of my life! O experienţă de-o viaţă, mor după ea! Şi voi muri cu ea de gît. Aşa că m-am gîndit să vă împărtăşesc din înţelepciunea mea & a ei. Căci pica e terapeutică: te fereşte de aceia care, oricum, nu te au la inimă. Pica - dar nu mai mult: nu ciuda (prea banală), nu oftica (prea teatrală - vezi Marguerite Gautier), nu rîca (prea mecanică), nu ranchiuna (prea dramatică) şi, mai ales, nu ura (prea uriaşă). Deşi dicţionarul le dă ca sinonime, ele nu sînt astfel decît în mintea acelor ingenui care nu au nimic cu nimeni sau care au picărîcăurăciudăoftică pe toată lumea... Un decalog, deci, pentru cei care nu vor să treacă prin lume fără nuanţe şi/sau principii călăuzitoare:
1. Cînd ţi se dă (o carte proastă, papucii, o palmă, o ţeapă), dă şi tu: a răspunde cu aceeaşi monedă poate că nu e o chestie tocmai nobilă ("întoarce şi celălalt obraz", bla-bla), dar - vorba bancului - societatea noastră nu are ce face cu nobilii; 2. Fă-o sistematic: numai aşa pica va deveni un sănătos principiu de viaţă şi nu va fi confundată cu o ieşire necontrolată şi de moment; 3. Ţine-o la rece: nu trebuie să laşi impresia că povestea asta te frămîntă, te macină s