Romanii zgiriau aurul de pe peretii moscheilor
Nea Vasile se lauda uneori vecinilor ca stie o groaza de lucruri despre Irak, mai ales acum, cind subiectul e ?la moda?.
A ajuns in tara lui Saddam ca buldozerist si a muncit acolo pina in 1986, dar experienta lui printre musulmani e mai indelungata, fiindca mai lucrase de vreo doua ori prin Libia, apoi in Iordania si Iran. ?Am vizitat Babilonul, orasul vechi, unde s-au incurcat limbile, stii nu? Mi-am luat de acolo o carte groasa, groasa, cu multe imagini, scrisa in patru limbi. D?apai cum!?, povesteste nea Vasile si un zimbet de mindrie i se iveste pe buze. La libieni a stat pina-n ?81. Spune ca a fost si la Najaf, a vizitat cimitirul lor musulman, era imens, cica acolo ii ingroapa pe morti stind in pozitia sezind si apoi ii zideste. Si veneau morti cu zecile, ca era razboi. A vazut si o moschee imensa, acoperita cu patruzeci de tone de aur. Ride si nici ca ar recunoaste ca mai baga si de la el. ?Nu era de glumit! La intrare trebuia sa te descalti. Cind au venit romanii, s-au apucat de zgiriat aurul de pe pereti?, spune nea Vasile.
Pozele lui Saddam erau peste tot
In Irak a ajuns prin ?82. Primul lucru care l-a impresionat a fost ca acolo portretul lui Saddam era pus la fiecare intrare si iesire din oras, imbracat militar, in civil sau cu un cerc de ala din cauciuc, ca arabii. Pe atunci, el lucra pe autoscraper, o masinarie cu doua motoare, in fata si spate, care lua pamint, un fel de excavator mai mare. Munca era oricum grea, mai ales ca lucra si la 40 de grade.
?Ti se topeau pantofii cind mergeai pe strada. Iar apa era putina si nici de pauze la umbra nu prea aveai parte?. In rest, nea Vasile spune ca romanii nu prea aveau probleme in Irak pentru ca locuiau intr-o colonie, iar iesirile prin oras erau destul de rare. (Razvan Chiruta)
Principiu de baza: ?Daca nu esti cu
