Radu Afrim este un cititor giumbuslucar, doldora de pozne nastrusnice in lectura. Se apropie cu un ochi foarte viu de textele pe care si le alege, le descompune sub lupa pentru a regindi totul intr-un puzzle care te lasa cu gura cascata, cuceritor, cu o imaginatie imposibil de ponderat, marsind pe un comic spumos. Intuieste exact nodurile semantice care pot fi speculate in diverse registre, fara sa piarda nimic din suflul atmosferei la care face rapel si gaseste chei de abordare ce vitalizeaza canoul. Ii place sa stearga praful de pe textele clasice si o face cu o dexteritate ce ar produce gelozie celor mai meticuloase gospodine. Ii ramine de fiecare data intreg miezul pe care stie sa-l contextualizeze surprinzator. Tastatura lui Afrim contine doua butoane de baza: delete si insert, in jurul carora se deschid tot felul de ferestre hazoase. Ce mai incoace si incolo, este un spirit ludic cu bataie lunga, bransind replici, situatii ultracunoscute la tot ce e nou si poate activa un mesaj in ritmul actual. Ia pulsul textului, il conecteaza cum nu se poate mai ingenios si ii confera o extraordinara libertate de miscare, o pendulare printre formule nebanuite. Spectacolele sale, acrisor-zemoase asemeni grapefruit-ului impartit in doua de Irina si Tuzenbach, provoaca, incita si poate cel mai important lucru este ca nu te pot lasa indiferent, raportindu-te la o viziune proaspata, up-to-date cum s-ar zice. Ni se serveste un coupé textual asezonat in stil afrimian.
Daca in Alge, dupa Casa Bernardei Alba de Lorca, Radu Afrim transpunea cadrul funebru intr-un viscos ambient intens si, aproape maniacal, erotizat, in Trei surori, avind la baza un scenariu ne(firesc) de liber dupa Cehov, impinge si mai departe seria jongleriilor si a inserturilor, prelucrind fiecare scena si gasind multiple variante. Aduce in prim plan doua personaje secundare, un cuplu absolut savuros: