Reprezentant de virf al avangardei romanesti, preocupat de aducerea limbajului teatral considerat de-acum clasic in contemporaneitate, dar si de tot ceea ce inseamna innoirea semnelor scenice, regizorul Radu Afrim a „revenit la rampa“ cu un spectacol ce poate fi lesne considerat cel mai bun al sau de pina acum. Dupa cele trei montari de virf ale sale, ramase de referinta din punct de vedere al inovatiei – Blue Escape (realizat in timpul studentiei la Cluj), Job de la Tirgu Mures si Alge (Bernarda’s House Remix) de la Teatrul „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe –, ne ofera acum o versiune inedita a celor Trei surori ale lui Cehov, avind la baza un scenariu „nefiresc de liber“, dupa cum insusi realizatorul marturiseste. Astfel, la Teatrul „Andrei Muresanu“, scena ce a cunoscut cea de-a treia si cea mai pregnanta versiune a Algelor afrimiene, regizorul gaseste din nou un spatiu propice de exprimare, dezvoltind aceasta a doua parte a unui proiect care vizeaza un anumit tip de cercetare a lumii si a sufletului feminin.

Daca Alge (spectacol ce i-a adus o nominalizare la Premiul pentru cel mai bun regizor la editia din acest an a Galei Premiilor UNITER, iar Ioanei Gajdó, interpreta rolului Bernardei, nominalizarea la Premiul pentru cea mai buna actrita) s-a constituit intr-un asa-numit prim „episod“ sau „capitol“ al acestui proiect, putem vedea acum partea a doua (dintr-o trilogie, poate?): Trei surori, montare ce strecoara trasaturi baroce in comedie. Trasatura dominanta si comuna a celor doua productii este tocmai utilizarea unui limbaj teatral modern, o conditie esentiala astazi pentru o citire optima si „contemporana“ a spiritului scrierilor clasicilor astfel „oferiti spre studiu“ spectatorilor. Componentei muzical-coregrafice din Alge regizorul ii confera, in Trei surori, o si mai mare pregnanta. Aceasta latura a creatiei scenice este puternic exploatat