Mîna lui Gherase Anton e moale şi umedă. I-am cerut adresa de acasă. Noaptea în Grecii de Grădiştea. Ultima casă din sat era a Gheorghiţăi, mama plînsă a lui Anton. Gardul era degeaba, casa stătea într-o lumînare gata să se stingă. Uşa, din linoleum şi carton. "Am mers cu el la Bălăceanca să-l internez, dar o zis că îi trebuie cuponul de pensie. A stat să ia talonul. Trebuia mers să ia de la spital adeverinţă că el a fost operat la intersticole, de TBC, a avut TBC pe os, a avut apă la plămîni, peritonită pe maţe şi eu mi-am dat viaţa ca să se facă bine, i-am luat la cîţi bani aveam răţoi, să facă pipi, că nu dădea răţoi de la spital. Şi să aducă adeverinţă că nu este contagioasă boala. Şi a zis că se duce singur, şi s-a pus pe capul lui sor-sa că vreau să-i iau casa şi să-l bag între nebuni. Şi el n-a mai vrut să meargă la spital. Era ceva la el, spărgea, vindea butoaie, oi, maşina de spălat pe bani puţini, pe nimic. Şi poliţia a ştiut şi toţi au ştiut, dar au zis că să nu se interneze. A luat-o pe urma lu' soră-sa, că dacă se ducea la spital nu se întîmpla. I s-a tulburat mintea de la femeia lui, că şi aia i-a făcut copil, uite, ăsta micu', Alexandru Florinel, e de şase anişori, şi pleca. Uite, din ce pot, mănînc o ceapă, dar mă duc la el, la puşcărie. Uite, luni a zis să-i duc şi lui un kil de zahăr, un kil de ulei, două margarine şi n-am pe ce, ţigări... am un milion două sute de lei şi nu ştiu din ce să-i duc. Sînt terminată, dar mă ţine cît mă ţine Dumnezeu.

N-am mîncat de aseară. Am alergat în pădure după urzici, dar uite că n-am avut usturoi să le fac. Uite, şi cu ăsta micu' nu e bine, că l-a găsit cu polipi, dar nu poate să-l opereze, că e cu inima, micuţu'. Şi l-a trimis acasă de la grădiniţă. Dar nu prea are grijă de copii la grădiniţă, se duce la cafele. Dar l-au trimis acasă. Şi vrea să-l ţin, dar ce, eu am un ness să dau la femeile astea? Dacă