În Hong Kong, s-a stat la coadă la panglicile de protest, scrie revista Newsweek: cele galbene erau împotriva articolului 23, cele roşii împotriva politicii guvernamentale, cele albastre împotriva şefului acestui guvern, Tung Chee-hwa. Marea manifestaţie de protest din 1 iulie, care a adunat aproximativ jumătate de milion de persoane (cea mai mare din 1997, de cînd fosta colonie britanică a trecut sub administraţie chineză), urmată de altele, i-a neliniştit pe conducătorii de la Beijing. Promisiunea cuprinsă în lozinca "O ţară, două sisteme" a fost ameninţată în primul rînd de adoptarea legii cu privire la securitatea naţională. Faimosul articol 23 pedepsea, într-o primă formă, dezvăluirea "secretelor de stat", criticarea guvernului de la Beijing, răspîndirea materialelor subversive, apartenenţa la grupuri de felul sectei Falun Gong, teoretic legală, practic persecutată în China. Cînd o ţară cu peste un miliard de locuitori, condusă de un partid comunist care a făcut imense concesii faţă de dogma colectivistă, dar nu a renunţat la bazele ei teoretice, promite că va respecta sistemul capitalist dintr-un teritoriu cu o populaţie de aproximativ cinci milioane de oameni, aceştia din urmă au de ce să se teamă de formulări ca acelea de mai sus. Şeful executivului din Hong Kong este Tung Chee-hwa, un om bogat, cu bune legături de afaceri la Beijing, susţinut de aparatul comunist, "ales" în 1997 de un Consiliu cu o legitimitate restrînsă. El a retras legea şi a prezentat după o săptămînă o versiune ceva mai permisivă. În tot acest timp, Beijingul a tăcut, impunînd o cenzură totală asupra ştirilor din Hong Kong. Consultările - cu reprezentanţi ai Bisericii, cu animatori ai mişcării sindicale - au început de-abia cînd protestatarii s-au îmbrăcat în portocaliu, culoare prin care se cere introducerea sufragiului universal. În Hong Kong este ameninţat echilibrul între s