Teatrul Luni, Arat bine azi? de Xavier Durringer. Regia: Ana Margineanu. Cu: Ada Simionica,
Ioan Andrei Ionescu, Toma Danila. Muzica: Dorina Crisan Rusu
Oare astazi sint ok? Arat cit de cit rezonabil? E mai bine decit ieri sau e doar o simpla aparenta? Fiecare dintre noi isi pune, mai mult sau mai putin constient, in fuga sau mustacind in tihna, aceste intrebari, cod pentru supravietuirea zilnica. Ele fac parte din programul nostru obisnuit. Ne spalam dimineata pe dinti si aruncam o privire in oglinda, trecem prin dreptul unei vitrine si tragem cu coada ochiului, ajungem seara acasa si mai privim o data, doar ca sa fim siguri. Si toate astea doar pentru a ne autoconfirma prezenta. Parodoxul este ca strategia de identificare a oricaror schimbari, nevoia permanenta de a vedea exact cum si unde ne situam, printr-o comparatie ce functioneaza de cele mai multe ori involuntar, dar in acelasi timp indispensabil, tine tocmai de raportarea la ceilalti. In absenta ei, redundanta intrebare nu ar avea nici un sens. Vrem sa stim ca sintem bine pentru ca impresia pe care o producem sa fie placuta. In acesti parametri flexibili se desfasoara jocul insinuant cu propria imagine si pe el mizeaza si textul lui Durringer, unul dintre cei mai jucati dramaturgi francezi contemporani.
Ana Margineanu intuieste si valorizeaza atent formula de café-théatre, punctind nefortat si fara nici un fel de ostentatie, ca si in Deseuri, permanenta provocare a publicului, interrelationarea cu el, naturala si totodata esentiala pentru acest tip de spectacol. Acolo, ca si in Arat bine azi?, conditia marginalitatii, depasirea unei normalitati echivalenta cu stagnarea sint subtil relevate.
Intrebarea pe care cei trei tineri si-o pun initial in gluma, apoi din ce in ce mai serios, nu tine doar de un simplu gest de scanare exterioara. E vorba de contactul direct,
