* Alexandru Vakulovski, Pizdeţ, Editua Aula, Colecţia "Frontiera", 2002. Trebuie să recunosc: Muşina e de vină. Dacă n-aş fi citit ultima sa scrisoare din Epistolarul de la Olăneşti (Vatra, 4-5/2003) nu m-aş fi aventurat în lectura Pizdeţului lui Alexandru Vakulovski, din aceleaşi motive pentru care n-aş fi cumpărat (pînă la scandalul cu CNA-ul) ultima casetă a Paraziţilor, cu titlul Irefutabil. Şi-ar fi fost păcat, pentru că e bine să pricepi anumite lucruri, chiar dacă nu le păstrezi după aia în casă. Cum s-a născut romanul ("Pizdeţ" nu-i ce gîndeşti - îi scrie Muşina lui Al. Cistelecan - ci un adjectiv/adverb din dialectul basa, echivalentul lui "nasol" - "sictirit") lui Vakulovski? Pînă la replicile fraţilor risipitori V. (şi ale mafiei basarabene, cum a început să se teamă editorul de la Braşov), să ascultăm varianta lui Muşina: "Acum aproape trei ani, la Cluj, i-am repetat lui Sandu (Vakulovski) o idee fixă de-a mea: e momentul unor romane «supărate», scrise de «tineri furioşi»; publicul (potenţial) există, nu există produsul; cine-l va oferi primul (dacă va fi, bineînţeles, ceva de calitate) va ocupa «piaţa», va da lovitura... În toamna lui 2001, mi-a adus o primă formă a romanului, cu titlul Bulbuleator. Romanul a fost lucrat în editură ca la carte, cum numai în Vest se mai face... L-a citit Nicoleta Cliveţ şi i-a făcut observaţii (de la stil, limbaj - exces de cuvinte «basa» -, pînă la construcţie); l-am citit şi eu şi i-am făcut observaţii. Romanul a fost (parţial) rescris de cel puţin două ori. Fără să renunţe la propria «personalitate», Sandu s-a purtat ca un adevărat profesionist, a înţeles că tot ce-i spuneam e în interesul lui, al cărţii. Romanul, evident, îi aparţine în întregime. Dar a fost redactat de noi, de Aula". Una peste alta, Bulbuleator (care denumeşte o instalaţie improvizată alcătuită dintr-o sticlă de plastic retezată şi un furtun