zeci de biserici din satele judetului asteapta de ani buni un slujitor al Domnului care sa le mai aline batrinetea si necazurile. deprinsi cu cele lumesti, tinerii absolventi de Teologie prefera mai degraba statutul de profesor suplinitor decit acela de preot pe coclaurile Vrancei Duminica de duminica, sprijinindu-si batrinetile-n baston, batrinii satelor alearga spre comune sa participe la slujbele bisericesti. Nu-i un obicei al contemporaneitatii, e parca vechi de cind lumea si asteptat cu aceeasi dorinta aproape de fiecare data cind se aud clopotele-n deal. E o minune dumnezeiasca atunci cind preotul comunei se indupleca sa iasa din altar, luind drumul catunului pentru o slujba tinuta in fata sarmanilor enoriasi. Cei cu frica lui Dumnezeu nici nu inclina sa se-ntrebe de ce au biserica si n-au preot de atita amar de ani. Si invatatorii mai stau prin sate, chiar si in conditiile in care an de an se desfiinteaza invatamintul simultan din scoli. Si un primar il mai vezi prin catun, citeodata, de-l impinge vreun interes. Dar popa? Absolventii cursurilor de teologie ocolesc parohiile mici din judet. E un fenomen care persista de ani buni, mai ales de cind Ministerul Educatiei le-a permis accesul in invatamint si ca profesori de religie. Si e la fel de curios caci scoala de teologie nu are aseaman in contextul specializarilor existente pe piata muncii. Specificul stabilit pina si de un copil de gradinita, care a auzit si el daca nu chiar a vazut o slujba de-adevaratelea, te face sa crezi ca preotii, in general, sint o categorie aparte sau ar trebui sa fie. Fenomenul naste controverse deopotriva din punct de vedere al resurselor. Veniturile sint motivante, fara a mai pune la socoteala si pomana. De-a lungul anilor s-au mai ridicat citeva biserici prin satele judetului, chiar si in cele izolate, ca omul aproape intotdeauna gaseste bani pentru biserica. Chiar si cel mai nec