Deschisa in prelungirea Jubiliarei de la Venetia, aproape simultan cu cea de la Lyon, editia a 8-a a Bienalei de la Istanbul parea sa aiba toate datele care ar fi plasat-o in umbra marilor manifestari de gen. Eroare! Descendenta a celebrelor bienale de la Venetia, Sao Paulo si Paris, a opta editie de la Istanbul a intrecut prin imagine, prin lux si prin culoare toate asteptarile. Prezent in orasul de pe Bosfor, insusi Francesco Bonami, curatorul principal al Bienalei de la Venetia, a fost entuziasmat de excelenta organizare, de numele artistilor participanti si de consistenta valorica a expozitiilor de aici. Fixata in acolada generoasa a conceptului „Poetic Justice“, propus de americanul Dan Cameron – critic de arta si senior curator la New Museum of Contemporary Art din New York –, Bienala a marcat, artistic si emotional, intreaga viata a vechiului si noului Istanbul. Expozitiile si dezbaterile s-au desfasurat simultan in diferite spatii neconventionale, atractia principalei destinatii, Antrepo 4 (depozit portuar cu o suprafata de 8000 mp), fiind dublata de vecinatatea aproape ireala a uriaselor transatlantice ancorate la cheiul Bosforului. Alte locatii – Muzeul Sfinta Sophia, Cisternele Yerebatan, fosta fabrica de tunuri Tophane, Baia turceasca, un vechi han de secol XVII si Centrul pentru Arta Contemporana Platform Garanti – au intregit harta Bienalei, intr-un parcurs expozitional pe cit de dificil, pe atit de seducator si de pitoresc.

Fara a avea, asadar, anvergura si aura Bienalei venetiene, cea de la Istanbul a prilejuit, cel putin pina acum, aceleasi aprecieri favorabile date de calitatea lucrarilor, centrate in conceptul propus (dar mai ales in afara lui sau periferic), de notorietatea curatorilor invitati (Rosa Martinez, Ute Meta Bauer, Hou Hanru, Dunja Blazevic, Sabine Vogel, Carolyn Christov-Bakargiev, Gregory Volk s.a.), de remarcabila selec