Personala Reconstructii semnata „Iosif Király“, deschisa pe parcursul lunii noiembrie la Galeria Noua, este una dintre cele mai importante expozitii organizate pina acum in acest spatiu („rebotezat“ si conceptual, nu doar ca titulatura), care s-a impus in scurt timp prin consecventa programului orientat spre promovarea fotografiei si a noilor medii, a tinerilor artisti (insa nu numai), a creatiei locale, dar si a unor repere din strainatate.
Devenim martorii, prin aceasta expozitie de fotografie, ai ceea ce cred ca reprezinta o etapa de o remarcabila insemnatate in opera lui Király. Viziunea pe care o propune el parca nu exprima doar un mod personal de a privi lumea, spatiul si timpul, din perspectiva creatorului de imagini, ci ar putea intruchipa si o formula categoriala, postmoderna in fibra, de a recicla vizibilul, de a considera perceptia si reprezentarea cind in circuit intervine si amplificatorul/filtrul memoriei. Privind retrospectiv, alte repere ale creatiei lui Király au pregatit momentul actual, care traduce cu mare fidelitate miezul sensibilitatii si al ideaticii autorului.
Reconstructiile sint interpretari ale spatiului in cheie temporala. Interpretarea porneste de la deconstruirea spatiului supus investigarii, fotografierea parcelata fiind reluata in momente diferite. Spatiul este reconstruit prin reasamblarea ipostazelor sale fotografice fragmentare – reunirea componentelor este insa una subiectiva, fara ambitia reconstituirii exacte a „organismului“ initial. Mecanismul de lucru este si trebuie privit mult mai nuantat decit o poate face aceasta prezentare reductiva. Király recompune in mozaicurile fotografice ale proiectului Reconstructii situatii, momente, „clipe de viata“; ne-am referi la procesul respectiv vorbind despre o autoreferentialitate a memoriei vizuale si foto-transpunerea ei.
Spatiile pe care le analizeaza I
