Unii văd animalele. Alţii, cuşca. Nu credeam că mai există grădină zoologică. Sînt deja prea multe instituţii care n-au rezistat în războiul de uzură cu bugetul de stat - ce să mai vorbim de fabrici şi uzine... Şi totuşi, Zoo Băneasa e acolo; cele mai multe dintre apartamente sînt ocupate, iar animalele par suficient de prospere încît să nu cerşească tot timpul biscuiţi vizitatorilor. Unele dintre ele, mai în etate, au sosit aici înainte de 1989. Pentru ele, Revoluţia n-a însemnat nimic: nimeni n-a venit aici pe Tab să-l dea jos pe director şi să le elibereze. Meniul s-a îmbunătăţit, poate, însă cuştile au rămas aceleaşi: mici, în tradiţia grădinilor zoologice de acum un secol. Noroc că ocupanţii nu ştiu care e situaţia la Zoo Boston sau Bruxelles şi n-au început să se organizeze sindical. În 14 ani, animalele de la Zoo au avut doar cîteva repere după care să ne judece schimbarea: hainele şi tonalitatea vocii. Nu realizăm, poate, însă acum oamenii vorbesc mai tare în public, sînt cu mult mai siguri pe opiniile lor şi au gesturile mult mai largi. Jena de a ieşi în evidenţă a fost înlocuită cu teama de a nu fi remarcat. Hainele spun şi ele cîte ceva despre schimbare: griul închis şi maroul conformist s-au retras la depou, în dulapuri. Sigur, în cazul celor care şi-au permis să cumpere haine în ultimii ani. Dacă ar fi putut înţelege ce spunem în toţi aceşti ani, probabil că animalele de la Zoo şi-ar fi îndurat mai uşor captivitatea. Trecînd pe lîngă cimpanzei, oamenii n-au rezistat tentaţiei de a se certa pe votul de la 20 mai. Antilopele au generat cu siguranţă discuţii aprinse despre norocul celor care au prins burse (ehei, anii '90...) şi-au rămas în străinătate. Leul a auzit probabil destule planuri de afaceri cu dozatorul Tec ori blugii aduşi din bazarul de la Istanbul. Sigur că păunul s-a înfoiat şi el în faţa celor care tocmai îşi lăudau în faţa amicilor