Tehnologia procesului electoral american e complicată şi poartă în ea atît urmele reglementărilor de pe vremea cînd deplasarea se făcea cu diligenţa, cît şi efectele campaniilor făcute pe Internet. Luni în statul Iowa s-a dat lovitura de începere a dezbaterii naţionale, care va antrena politicieni-vedetă şi ambiţiile necunoscuţilor cu idei de salvare a ţării, schimbînd posesorii unor importante sume de bani. Pentru a contracara practica de desemnare a candidaţilor de către conducătorii partidului, s-au instituit în 1968 alegerile primare pentru ca militanţii şi simpatizanţii să poată influenţa opţiunile. La caucus-ul din Iowa, candidaţii unui partid fac campanie, iar simpatizanţii locali, adunaţi în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră în săli de festivităţi şcolare, în alte săli publice, ba chiar şi în locuinţe mai încăpătoare, dezbat meritele candidaţilor şi, în funcţie de opţiuni, se adună în colţurile încăperilor, unde sînt număraţi. Procedeul se numeşte caucus, un cuvînt indian care înseamnă adunare . În alte state se desfăşoară alegeri primare, simulînd la nivel local procedurile naţionale. De opţiunile exprimate astfel vor trebui să ţină seama delegaţii la Convenţia locală a partidului, cînd se vor alege delegaţii pentru Convenţia naţională (cea a Partidului Democrat va fi pe 26-29 iulie la Boston) cînd va fi desemnat candidatul democrat, anul acesta contracandidatul preşedintelui în exerciţiu (Bush jr. nu are rival în partidul său). Iowa e un stat mic, cu puţini delegaţi (45 dintr-un total de 2162) şi rezultatul de aici nu are cum să influenţeze desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. Atenţia acordată acestui prim test electoral se explică, probabil, prin însemnătatea simbolică acordată peste tot în lume semnelor premonitorii. Candidaţii democraţi la nominalizare - opt - au avut tot timpul o mare problemă în definirea politicilor lor. În perioada marelui el