Intrarea în politică În 21 decembrie, la baricada de la Inter. Văzusem la televizor momentul cu Alo!Alo! al lui Ceauşescu. Pulovărul gri, cu benzi albastre Atunci aveam pe mine un pulovăr gros, făcut de mînă de bunica unui doctorand de-al meu. Eram profesor la Politehnică. Pulovărul roşu În el am apărut ca prim-ministru. Iliescu L-am cunoscut pe Iliescu pe cînd era preşedintele Consiliului Naţional al Apelor. N-am avut discuţii politice de nici un fel, în afara uneia. Cred că era în februarie '89, cînd m-am dus la Editura Tehnică pentru a-i propune nişte titluri. M-a primit şi i-am spus: "Ţara se prăbuşeşte. Ce-i de făcut?" şi atunci el, fără să-mi spună un cuvînt, mi-a scris: "Nu pot vorbi! Sînt urmărit!". Nu am fost în nici un complot. Părinte şi fiu Aşa a fost percepută. Era mai în vîrstă decît mine. În zilele Revoluţiei s-a născut o legătură de încredere puternică. În fiecare seară pînă pe 25 decembrie am împărţit aceeaşi saltea. Şi legătura a funcţionat. El era cineva, eu nimeni, din punct de vedere al opiniei publice. În 26 decembrie a urmat şocul: "Ne-am gîndit că tu poţi fi prim-ministru. Eşti venit din stradă. Eşti un bun manager. Eşti educat în Vest". Ruptura a intervenit după septembrie '91, cînd s-a stat la masă cu capul bandiţilor. Dacă aş fi ştiut mai mult despre ce înseamnă politica, poate ar fi putut exista o cale de a evita începutul dezastrului. Fetele de la APACA Ştiu cum s-a terminat această poveste: în 2000, cînd am fost din nou acolo, am întîlnit doamne, domnişoare ce mi-au spus: "Ţinem la dvs. şi v-am iubit, dar ideea asta că era o relaţie în care noi eram nişte oarecare

admiratoare feminine ne-a jignit. Cei care ne-au tratat aşa ştiu ce soţii sîntem, ce domnişoare sîntem, ce aspiraţii avem?" PD-ul-echipă Eram o echipă ce trăgea exact în aceeaşi direcţie. S-a întîmplat că-n momentul intrării la guvernare, ei au început să-şi vad