Am primit la redacţie, după apariţia articolului "«Nucleul tare» al Europei" semnat de dl Andrei Pleşu, o scrisoare din partea dlui Wilfried Gruber, ambasadorul Germaniei, şi una din partea dlui Philippe Etienne, ambasadorul Franţei. Ne face o deosebită plăcere să le publicăm mai jos, împreună cu răspunsul dlui Andrei Pleşu.

Bucureşti, 5 februarie 2004 (Scrisoarea unui cititor ca răspuns la articolul "«Nucleul tare» al Europei" de prof. dr. Andrei Pleşu în săptămînalul Dilema veche)

Stimate domnule profesor Pleşu, Ştiţi că urmăresc cu mare respect activitatea dvs. de om de ştiinţă, apărător al drepturilor omului şi civice şi de politician. Tocmai de aceea nu vreau să las fără replică imaginea distorsionată pe care aţi creionat-o sub titlul "«Nucleul tare» al Europei", în Dilema veche din 23-29 ianuarie 2004, referindu-vă la politica europeană a guvernului federal german. Permiteţi-mi următoarele precizări: De decenii Germania se află în fruntea eforturilor de a lărgi Uniunea Europeană prin primirea unor noi membri şi de a adînci cooperarea ei prin consolidarea instituţiilor. Astfel, îndeosebi evoluţia care a dus la actuala Conferinţă interguvernamentală pentru o Constituţie a Uniunii Europene a fost iniţiată - deja cu patru ani în urmă - şi impulsionată energic de către guvernul federal şi mai ales de ministrul federal de Externe Fischer la Universitatea Humboldt din anul 2000, precum şi de multiplele iniţiative ale guvernului federal în scopul unei Constituţii europene. Pe acest fundal devine limpede faptul că guvernul federal chiar nu tinde spre un "nucleu tare" al Europei, ci spre o comunitate europeană prosperă, stabilă, bazată pe instituţii solide care să-i cuprindă pe toţi membrii actuali şi viitori ai Uniunii Europene. Dacă, însă, actualul proiect al unei Constituţii europene, care a fost elaborată de aşa-numita Convenţie în consultări care au