"Vin la cersit cind n-avem de mincare. Acum am venit pentru pomana sora-mi", spune Florinel. s-a apucat de "sportul" acesta cind familiei sale i-a luat foc casa. marea sa dorinta este sa aiba o bicicleta Probabil, unii cetateni ai Focsaniului il vor recunoaste pe Florin. Este baietelul care a batut la usa multora dintre noi. Cere in general de mincare. Sau daca nu, macar citiva banuti. Pare mai mare decit cei 11 ani pe care spune ca-i are, pentru ca este supraponderal. E imbracat destul de curat si isi trage dupa el unul dintre picioarele incaltate in cizme de cauciuc. Mai are acasa, la Jaristea, inca patru frati. Mai mici ca el dar la fel de flaminzi, carora are grija sa le duca mereu cite ceva de mincare. Daca alteori Florin venea la Focsani sa faca rost de mincare sau de citiva bani pentru alimente, zilele trecute el cersea pentru pomana sora-si. Ajunsese in Focsani tot cu microbuzul. De cind cu indeletnicirea asta, il cunosc toti soferii ca pe un cal breaz si-l iau fara sa-l mai puna sa scoata bilet. "Oamenii nu-s chiar asa rai. Ma ajuta. Soferii stiu ca sint amarit si nu-mi fac nimic", spune baiatul. Cumva, s-a obisnuit cu statutul pe care il are. Pentru ca a tot ramas repetent, este de-abia in clasa a II-a. Asa ca, decit sa stea in clasa, si sa-l auda pe invatator cum ii spune "Hai Durtane, ca esti mai mare ca mine", prefera sa mearga sa cistige ceva pentru el si pentru familia lui. "Cind n-avem de mincare, ma duc prin piata. Imi mai da lumea brinza, smintina, unii imi dau bani. Acum am venit sa string bani ca sa-i facem sora-mi pomana. N-avem de parastas, dar de Mosi trebuie sa dam galeata, niste cani... Le dam la o femeie tot amarita asa ca noi. Asa ca mai string de colo, iau galeata, mai string, iau o cana. Poate pina simbata reusesc sa le iau pe toate", spunea Florinel. Pare extrem de interesat de misiunea lui, pe care o ia cit se poate de in serios. Nici n