* Misterele fluviului / Mystic River (SUA, 2003), de Clint Eastwood. La aproape 50 de ani după ce a debutat ca actor, într-o chestie care se chema Răzbunarea creaturii şi care nu promitea mare lucru (poate doar un rol în Răzbunarea creaturii II), Clint Eastwood a realizat o chestie care se cheamă Misterele fluviului şi despre care sînt tentat să spun că e un film mare - primul din cariera regizorală a lui Eastwood. Necruţătorul, ambiţiosul western din 1992 care i-a cimentat respectabilitatea, e un film pe care-l tratez azi cu o anumită rezervă (atitudinea cea mai potrivită, cred, faţă de filmele care ne răscolesc adolescenţa): continui să iubesc unele secvenţe - de exemplu, dialogul dostoievskian dintre un ucigaş şi o prostituată, unul mai sfios ca altul -, dar mi se pare că regizorul forţează atmosfera, îşi suprasolicită imaginile, umblă cu paşi prea grei. Dimpotrivă, regia lui Eastwood la Misterele fluviului (care va intra pe ecranele noastre din 19 martie) mi s-a părut un miracol de discreţie: e ca un spirit care planează asupra străzilor triste ale unui cartier din Boston şi a cărui privire iluminează comunitatea aceea, pentru ca noi s-o vedem limpede. La primul nivel, Misterele fluviului (adaptarea unui roman de Dennis Lehane) este un thriller procedural. Există o fată moartă. Există un tată fost puşcăriaş, acum lider în cartier, capabil de orice (Sean Penn). Există un poliţist stăpîn pe meseria lui (la locul crimei e ca un cocoş în ogradă) şi aproape inaccesibil ca persoană (Kevin Bacon). Există un suspect cu un aer de copil autist (Tim Robbins). Şi există o anumită zi în copilăria celor trei bărbaţi, cînd unul dintre ei, suspectul de azi, a fost luat într-o maşină de nişte bărbaţi necunoscuţi, sub ochii celorlalţi doi copii, şi dus undeva de unde n-a mai ieşit întreg. Violul acela este explozia originară de violenţă, big bang-ul în care se naşte univers