Nicoleta Diac si Alois Martinas au fost adusi acasa., Victime ale atentatului de la Madrid, ei se intorc din Spania in sicrie. Autoritatile romane au organizat marti seara, pentru victimele atentatului, un ceremonial militar si o slujba de pomenire pe aeroportul Baneasa. Sint lucruri pe lumea asta pe care cu greu le poti explica. Ca de exemplu, cum mai poti plinge dupa o noapte de nesomn si asteptare? Cum sa muncesti jumatate de an pentru a ajunge acasa intr-un sicriu? Cum incepe sa ploua brusc, in momentul in care doi tineri sint plinsi de o tara intreaga? Alois Martinas, de 27 de ani, si Nicoleta Diac, de 26 de ani, tinerii care au murit in atentatele de la Madrid, au ajuns acasa. Dupa ce au fost intimpinati la aeroportul Baneasa cu onoruri militare, pe la ora cinci dimineata, sicriele au ajuns la Sabaoani. "Alois Martinas, 1977-2004" "Cind l-au coborit din masina, a inceput sa ploua", spune un verisor al lui Alois Martinas. In casa e liniste. Pe masa unde, nu de demult, erau fotografii cu Alois, acum e asezat sicriul. "Din cite am auzit, e de la guvernul spaniol si a costat 5.000 de euro", spune, soptit, o ruda. Cu putin noroc, pretul sicriului reprezinta cistigul unui roman care lucreaza in Spania jumatate de an. Alois a fost adus in tara de sora lui, plecata si ea la munca in Spania, si de prietena lui. La aeroport, i-a asteptat un frate si un unchi. "In tren se urcasera mai multe rude. Cu o statie inainte, Alois a coborit sa se intilneasca cu un prieten care se afla in alt tren si caruia ii gasise un loc de munca... Prietenul lui e si acuma dat disparut...", povestesc rudele lui Alois despre macelul de la Madrid. In camera intra citeva persoane, printre care si mama lui. Un plins aproape murmurat, ca un cintec de jale. Ca o durere care nu se stinge. "Doamne, de ce mi l-ai luat? De ce mi-ai dat in cap? Baiatul meu, te asteptam acasa, da' nu asa. Eu nu cred... Eu