La marginea Capitalei, printre gunoaiele si darapanaturile din Baicului, un bloc varuit in alb are gard din fier si este pazit de jandarmi. Dincolo de usile metalice, locuiesc inghesuiti zeci de La marginea Capitalei, printre gunoaiele si darapanaturile din Baicului, un bloc varuit in alb are gard din fier si este pazit de jandarmi. Dincolo de usile metalice, locuiesc inghesuiti zeci de refugiati. Printre ei, copii, femei, barbati si batrani din Irak, alungati de saracia si foametea din tara lor. Irakianca Lemia Antar si cei patru copii ai sai erau, ieri, impietriti. Acum 40 de zile, capul familiei, care i-a adus din Bagdad la Bucuresti pentru a le croi un viitor mai bun, a murit de inima la numai 43 de ani. Desi au ramas ai nimanui, la marginea Bucurestiului, femeia si copiii sai nu vor sa se mai intoarca in Irak, la rudele lor. "Vreau sa invat si sa ma fac doctor. Nu vreau sa ma mai intorc inapoi la Irak pentru ca nu e frumos acolo si nu-mi place razboiul", a inceput sa ne spuna Ali, unul dintre copiii ramasi orfani, in varsta de 11 ani. Deoarece tatal sau a murit de inima, Ali nu vrea sa ajunga orice doctor, ci doctor de inima. Invata la Scoala 145 din Capitala in clasa intai si are numai bine si foarte bine. La matematica, Ali are o minte brici, dupa cum l-a laudat invatatoarea. Selma si Mariam, surorile lui Ali sunt si ele fruntase la invatatura. "Se vede o tristete pe fata lor, dar sunt niste copii foarte buni. Sunt ambitiosi si invata mai bine decat multi romani de-ai nostri. Nu numai copiii familiei Antar, dar si ceilalti copii de irakieni au invatat bine limba romana si sunt foarte sociabili", ne-a spus profesorul Viorel Dobrescu, directorul Scolii 145. Cel mai mare copil al familiei Antar a terminat scoala, are 18 ani si e fericit ca nu e acum in Irak, deoarece ar fi fost luat in armata. Daca la scoala sunt innebuniti dupa corn si lapte guvernamental, "ac