(2 întrebări şi 5 false mituri) 1. Mitul stîngii organizate. Alianţa PD-PNL a obţinut scoruri mult peste aşteptări şi în Bucureşti şi în alte oraşe, în ciuda participării mici la vot. Se spunea, cu multă convingere, că stînga politică este favorizată de absenteism, întrucît electoratul său specific e mai disciplinat şi mai harnic. Adică vine la urne devreme şi în număr mare. Acum, una din două - fie s-a mai disciplinat dreapta, fie s-a mai deşteptat stînga! 2. Mitul marketingului politic. Mircea Geoană a pierdut atît de drastic pentru că a avut o campanie cantitativă, nu calitativă. Staff-ul său ne-a intoxicat cu clipuri şi bannere difuze şi fără imaginaţie. Găleţile cu bani înghiţite de experţi n-au putut masca incapacitatea candidatului de a convinge "pe viu". Mai grav, de cîteva ori a fost prins cu lecţia neînvăţată! Grotescul unor promisiuni (dublarea salariilor, asfaltarea a 1.800 de străzi) nu a fost depăşit decît de grimasa strepezită cu care înghiţea croşeurile marinarului. La fel, armata mediatică a PUR nu a reuşit decît să facă din Monica Tatoiu o persoană simpatică şi atît. 3. Mitul arderii etapelor. Geoană a recunoscut în final că experienţa din 6 iunie l-a maturizat politic şi că i-a adăugat o cicatrice în CV. A adăugat că "speră" (hmm!) să aibă o lungă carieră politică, în care va folosi cele învăţate. Dar Adrian Năstase mizase tocmai pe experienţa dobîndită de şeful diplomaţiei prin cancelariile lumii. Din păcate nu e suficient, exerciţiul de teren al campaniei e la fel de necesar ca bătăturica pentru ochişor! Mircea Geoană, om de aparat, a crezut că braţul partidului e suficient. N-a fost! Are şi Partidul limitele lui! 4. Mitul manipulării prin exces. Pentru prima oară, tehnica inventării de partide nu a mai funcţionat. Aceste creaţii pasagere sau revitalizate artificial (socialişti, forţe, alianţe, uniuni etc.) erau destinate să şifoneze votu