Cristian Popescu a trăit treizeci şi şase de ani (neîmpliniţi). S-a născut la 1 iunie 1959 şi a murit la 21 februarie 1995. În acest scurt interval a reuşit să-şi facă studiile (a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1990), să publice trei cărţi (Familia Popescu, 1987, Cuvânt înainte, 1988, Arta Popescu, 1987-1993, 1994), să devină membru al Uniunii Scriitorilor, să lucreze ca redactor-şef adjunct la Nouăzeci, supliment al revistei Luceafărul (1990-1993) şi ca redactor la ziarul Adevărul (1994), să colaboreze cu poeme şi eseuri la multe alte publicaţii, să pregătească, împreună cu regizorul Alexander Hausvater textele pentru două spectacole de teatru de mare succes ("...au pus cătuşe florilor" de Fernando Arrabal şi La ţigănci de Mircea Eliade). A reuşit, totodată, să-i farmece pe mii de cititori cu un mod nemaiîntâlnit de a scrie poezie în limba română, să provoace emulaţie în mediile literare pe care le frecventa şi să facă (încă o dată) din banalul nume Popescu un nume cunoscut. Moartea sa neaşteptată nu numai că i-a întristat pe iubitorii de poezie, dar i-a lăsat dezorientaţi: poetul îşi trăise viaţa prea repede, astfel încât aproape nimeni n-avusese timp să-l înţeleagă.Poetul, aşa cum l-au văzut cei din jur

Cristian Popescu aparţine (convenţional) generaţiei "nouăzeciste". În perioada afirmării lui, pe vremea când citea versuri la Cenaclul "Universitas" din Bucureşti, condus de sobrul critic literar Mircea Martin, sau participa la boema literară, era coleg, prieten, tovarăş de suferinţă, rival, partener de discuţii etc. cu Ioan S. Pop, Mihail Gălăţanu, Daniel Bănulescu, Diana Manole, Gabriel Stănescu, Lucian Vasilescu, Horia Gârbea, Saviana Stănescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Valentin Iacob, Ştefan Damian, Paul Vinicius, Radu Sergiu Ruba, Cătălin }ârlea, Augustin Ioan, Cristian Tudor Popescu şi încă